Judecătorul de supraveghere a privării de libertate
| Comentarii |
|
judecătorul de supraveghere a privării de libertate (în dreptul penal), judecătorul de supraveghere a privării de libertate este desemnat de preşedintele curţii de apel în a cărei rază teritorială funcţionează un penitenciar, un centru de reţinere şi arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un centru educativ ori un centru de detenţie şi supraveghează şi controlează legalitatea în executarea pedepselor şi a măsurilor preventive privative de libertate. Pe perioada desemnării în această calitate, judecătorul nu îndeplineşte alte activităţi decât cele stabilite prin Legea nr. 254/2013 (art. 9 din lege). Noţiunea utilizată de noua lege este mai completă, atât timp cât acest judecător are în competenţă şi măsurile preventive privative de libertate, care nu sunt pedepse.
Pentru a înţelege noţiunea de judecător de supraveghere a privării de libertate, trebuie pornit de la menirea profesiei de judecător. în literatura juridică s-a subliniat că judecătorul este acela care exercită funcţia de a judeca, de a pronunţa dreptul cu ocazia unei contestaţii, de a împărţi justiţia cu prerogative suverană aparţinând statului. Judecătorul trebuie să cântărească drepturile şi interesele fiecărei părţi, fără să ţină seama de consideraţiuni străine procesului, oricare ar fi ele. În art. 5 parag. 3. Convenţia europeană a drepturilor omului nominalizează Judecătorul cu trimitere indubitabilă la judecătorul de scaun. în sensul de funcţionar de stat care judecă un proces, trasează un litigiu, adică exercită o funcţie jurisdicţională, fiind independent fată de executiv în oricare dintre statele contractante.
Aceşti judecători nu sunt delegaţi de penitenciare, ci ei sunt desemnaţi pentru îndeplinirea unor atribuţii specifice în interiorul puterii judecătoreşti, nefăcând parte din autorităţile publice ale căror acte le supraveghează şi le controlează sub aspectul conformităţii cu legea, astfel încât, potrivit statutului lor constituţional şi legal, fac parte din puterea judecătorească. îndeplinind însă atribuţii speciale, reglementate de legea privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu face parte din personalul penitenciarului sau al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, astfel că între el şi personalul de conducere din aceste instituţii nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci, dimpotrivă, dispoziţiile emise în scris şi motivat de el sunt obligatorii, conform legii, pentru întreg personalul din penitenciar.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, „Judecătorul de supraveghere a privării de libertate supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuţiilor stabilite prin prezenta lege". Potrivit art. 8 din lege, preşedintele curţii de apel în a cărei rază teritorială funcţionează un penitenciar, un centru de reţinere şi arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un centru educativ ori un centru de detenţie desemnează, anual, unul sau mai mulţi judecători de supraveghere a privării de libertate, de la instanţele din raza curţii de apel. Preşedintele curţii de apel desemnează, în aceleaşi condiţii, unul sau mai mulţi judecători supleanţi, care îşi vor exercita atribuţiile de supraveghere a executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate pe durata imposibilităţii exercitării acestora de către judecătorul titular. Desemnarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate şi a supleanţilor se face în baza acordului prealabil scris al acestora, cu precădere dintre judecătorii care, anterior, au avut aceeaşi calitate ori au exercitat atribuţii în cadrul compartimentului de executări penale al instanţei.
Preşedintele curţii de apel desemnează, anual, grefieri şi grefieri supleanţi pentru asigurarea desfăşurării activităţii la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită următoarele atribuţii administrative şi administrativ-jurisdicţionale:
a) soluţionează plângerile deţinuţilor privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege:
b) soluţionează plângerile privind stabilirea şi schimbarea regimurilor de executare a pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate;
c) soluţionează plângerile deţinuţilor privind aplicarea sancţiunilor disciplinare:
d) participă la procedura refuzului de hrană:
e) participă, în calitate de preşedinte, la şedinţele comisiei pentru liberare condiţionată:
f) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.
Atribuţiile administrativ-jurisdicţionale se exercită în cadrul procedurilor speciale prevăzute în lege şi se finalizează printr-un act administrativ-jurisdicţional, denumit încheiere.
în exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate audia orice persoană, poate solicita informaţii ori înscrisuri de la administraţia locului de deţinere, poate face verificări la faţa locului şi are acces la dosarul individual al deţinuţilor, la evidenţe şi orice alte înscrisuri sau înregistrări necesare pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.
încheierile judecătorului de supraveghere a privării de libertate devenite executorii, precum şi dispoziţiile scrise date administraţiei locului de deţinere în procedura refuzului de hrană, potrivit legii, sunt obligatorii.
Administraţia penitenciarului sau, după caz, a centrului de reţinere şi arestare preventivă, centrului de arestare preventivă, centrului educativ şi centrului de detenţie pune la dispoziţia judecătorului un spaţiu amenajat, iar Ministerul Justiţiei asigură dotarea spaţiului cu mijloacele materiale necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii acestuia.
în ceea ce priveşte procedura de soluţionare de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate a cererilor sau plângerilor, în doctrină1’1, referitor la judecătorul delegat cu executarea, s-a susţinut ideea că ea este departe de a îndeplini cererile minimale ale unui proces echitabil. De fapt, în conţinutul legii se arată că judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită atribuţii administrative şi admi-nistrativ-jurisdicţionale [art. 9 alin. (2) din lege]. Cu alte cuvinte, acest judecător desfăşoară o activitate administrativă când exercită supravegherea şi controlul legalităţii executării pedepselor, când prezidează comisia pentru liberarea condiţionată, precum şi în procedura refuzului de hrană, şi o activitate jurisdicţională. când soluţionează plângerile persoanelor private de libertate privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege sau privind aplicarea sancţiunilor disciplinare, plângerile privind schimbarea regimului de executare a pedepsei.
în primul rând, procedura nu este una publică - accesul în penitenciar fiind strict limitat nefiind permis accesul publicului. în al doilea rând, examinarea de către judecător nu se face în condiţii de contradictorialitate, deoarece legea îl obligă să audieze persoana privată de libertate, însă fără a fi prezent şi a i se lua concluzii reprezentantului penitenciarului. în al treilea rând. potrivit art. 9 alin. (4) din lege. procedura nu prevede propunerea şi administrarea de probe, cu excepţia faptului că. în exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate audia orice persoană, poate solicita informaţii ori înscrisuri de la administraţia locului de deţinere, poate face verificări la faţa locului şi are acces la dosarul individual al deţinuţilor, la evidenţe şi orice alte înscrisuri sau înregistrări necesare pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.
încheierile judecătorului pot fi atacate cu contestaţie la judecătorie de către persoanele private de libertate şi de către reprezentanţii penitenciarului [art. 39 alin. (10), art. 41 alin. (18). art. 56 alin. (9), art. 104 alin. (9) din Legea nr. 254/2013].
