Instanța de executare în materie penală
| Comentarii |
|
instanța de executare în materie penală, în unele legislaţii, cum ar fi cea japoneză, dreptul de a pune în executare hotărârile judecătoreşti penale definitive revine Ministerului Public, în ideea unei mai bune coordonări a forţelor de poliţie şi a altor organe de stat. în alte legislaţii, în concordanţă şi cu conceptul de jurisdicţie, care pe lângă puterea de a soluţiona un caz de încălcare a legii penale are şi puterea de a impune executarea a ceea ce s-a hotărât, puterea de a dispune punerea în executare a pedepselor aparţine instanţei de judecată.
În România, legiuitorul, după ce în perioada interbelică a apreciat că este mai bun primul sistem, ulterior a revenit asupra acestui sistem, acordând atribuţiunea de punere în executare a condamnărilor penale instanţei de judecată, care a devenit instanţă de executare. La această opţiune s-a ajuns ţinând seama că instanţa judecătorească este cea mai în măsură să aducă la îndeplinire dispoziţiile ce se execută şi să decidă asupra eventualelor modificări care s-ar impune în timpul executării hotărârii. Desigur, în această activitate a instanţei de judecată, ea cooperează şi cu alte organe competente, cum ar fi poliţia, parchetul etc., dar rolul primordial revine instanţei de executare.
Pentru a se pune în executare o hotărâre penală, aceasta trebuie să rămână definitivă. Pentru situaţiile în care hotărârea penală dobândeşte un astfel de caracter, a se vedea: Când rămâne definitivă hotărârea penală
Determinarea instanţei de executare se face având în vedere instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. Dacă în perioada cuprinsă între momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi momentul punerii în executare a acestei hotărâri se modifică, potrivit legii, competenţa de judecată în primă instanţă, instanţa de executare va fi cea care. potrivit noii legi. ar fi judecat cauza în primă instanţă.
Instanţa de executare este întotdeauna prima instanţă, indiferent dacă măsurile dispuse au fost pronunţate de această instanţă sau de instanţa ierarhic superioară. Hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată. Când hotărârea rămâne definitivă în faţa instanţei de apel sau în faţa instanţei ierarhic superioare, aceasta trimite instanţei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare. în ziua pronunţării hotărârii de către instanţa de apel sau. după caz. de către instanţa ierarhic superioară.
Oricare dintre instanţele judecătoreşti poate fi instanţă de executare, deoarece toate au competenţa funcţională de a judeca în primă instanţă. De la această regulă există o singură excepţie, prevăzută de art. 553 alin. (2) C. proc. pen., care prevede că hotărârile pronunţate în primă instanţă de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pun în executare, după caz, de Tribunalul Bucureşti sau de tribunalul militari.
în caz de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare la o altă instanţă decât aceea a cărei hotărâre a fost desfiinţată, instanţa de executare va fi instanţa la care s-a trimis cauza, în măsura în care a avut loc rejudecarea.
Regula de mai sus se aplică şi în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepţia celor privind măsurile de siguranţă, măsurile asigurătorii şi măsurile preventive, care se pun în executare, după caz. de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa care le-a dispus.
Când hotărârea instanţei de apel a fost modificată prin hotărârea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în casaţie, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trimite instanţei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunţării hotărârii.
Instanţa de executare are obligaţia generală de a iniţia executarea hotărârilor penale a căror executare este dată în competenţa sa. adică de a dispune punerea în executare a acestora, precum şi de a lua măsurile ce se impun pentru efectuarea executării.
