Locul încheierii contractului
| Comentarii |
|
locul încheierii contractului, determinarea locului încheierii contractului prezintă importanţă practică în dreptul procesual civil şi în dreptul internaţional privat. În ceea ce priveşte dreptul procesual civil, locul încheierii contractului constituie, uneori, criteriul după care se determină competenţa teritorială a instanţelor de judecată chemate să soluţioneze eventualele litigii născute în legătură cu contractul. Din punctul de vedere al dreptului internaţional privat, locul încheierii contractului este criteriul pe baza căruia se determină norma juridică aplicabilă unui contract cu elemente de extraneitate, în caz de conflict de legi în spaţiu. în acest sens, operează principiul potrivit căruia forma contractelor e supusă legilor ţării unde se face actul (locus regit actum). Din fericire, importanţa criteriului locului încheierii contractului a scăzut. Spunem, din fericire, deoarece, astfel cum vom putea observa, determinarea locului încheierii contractului în noua reglementare, este complet lipsită de previzibilitate contractual-legală.
Aşa cum am arătat, momentul încheierii contractului constituie criteriul în funcţie de care se determină şi locul încheierii sale. Deci locul încheierii contractului înseamnă locul unde s-a realizat acordul de voinţe. în ceea ce priveşte contractele între persoane prezente şi aflate faţă în faţă, determinarea locului încheierii lor nu pune probleme. Locul încheierii contractului este acolo unde se află părţile, atunci când se face schimbul între ofertă şi acceptare, una în faţa celeilalte. în cazul contractelor între persoane neprezente, având în vedere sistemul recepţiei acceptării, locul încheierii contractului este localitatea unde ofertantul primeşte corespondenţa cu acceptarea. Ofertantul primeşte acceptarea la domiciliul sau sediul său, la reşedinţă sau într-un alt loc stabilit de către el. Sub aspectul locului încheierii, contractele sinalagmatice perfectate prin telefon se consideră încheiate între persoane neprezente; aşadar, locul încheierii lor este acela din care vorbeşte ofertantul. în acest sens, art. 1186 alin. (1)
C. civ. prevede că locul încheierii contractului se determină după exact aceleaşi reguli ca şi momentul încheierii contractului. în sfârşit, contractele solemne se încheie la locul unde s-au îndeplinit formalităţile prevăzute de lege pentru validitatea lor. Având în vedere că ele îmbracă forma înscrisului autentic, acest loc este acolo unde s-a autentificat contractul.
Soluţia este surprinzătoare în ambianţa actuală a dreptului comparat, niciun text legal modem nealăturând momentul şi locul în desemnarea criteriilor de identificare a celor două aspecte. Credem că varianta la care s-a oprit legiuitorul este discutabilă, mai ales din perspectiva dreptului internaţional privat. Oricum, în lipsa unui alt text de lege şi până la eventuala sa îmbunătăţire, locul încheierii contractului se determină după exact aceleaşi reguli ca şi momentul încheierii sale [art. 1186 alin. (1) Noul Cod Civil], pentru toate ipotezele în care acceptarea ofertei este una expresă supusă comunicării ofertantului. In dreptul internaţional privat actual, din fericire, importanţa criteriului locului încheierii contractului a fost sever restrânsă. Dacă avem în vedere Regulamentul Roma I privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, observăm că locul încheierii contractului nu mai are aproape nicio importanţă, criteriile de determinare a legii aplicabile fiind altele (v. art. 3-4 şi apoi art. 5-8 din Regulament). Chiar şi în materie de capacitate şi consimţământ s-a renunţat la această regulă lipsită de previzibilitate (v., art. 10-11 din Regulament). În materie de competenţă jurisdicţională internaţională, criteriul locului încheierii contractului este de asemenea în regresie şi nu mai reprezintă un reper al determinării competenţei instanţelor de judecată pentru litigiile de sorginte contractuală. Dacă avem în vedere Regulamentul Bruxelles I privind competenţa jurisdicţională, vom observa că determinarea competenţei se face după alte criterii decât cel al locului încheierii contractului, principiu de reglementare care creează un grad maxim de coeziune între cele două instrumente comunitare în materie de contract . în sfârşit, în dreptul procesual civil intern, de asemenea, competenţa teritorială a instanţelor de judecată nu este dependentă de locul încheierii contractului, ci de cel al locului executării". în concluzie, soluţia credem greşită a legiuitorului, este implicit corectată graţie priorităţii aplicării dreptului comunitar, prioritate concretizată şi în materia procedurii civile.
