Felurile acceptării
| Comentarii |
|
felurile acceptării, acceptarea presupune manifestarea exterioară a voinţei acceptantului adresată ofertantului. Acceptarea poate fi expresă - în scris sau verbal -sau tacită. Este tacită atunci când rezultă cu certitudine din anumite acţiuni ori atitudini. începutul executării contractului de către destinatarul ofertei are valoare de acceptare a ofertei. Conform art. 1186 alin. (2) Noul Cod Civil, contractul se consideră încheiat şi atunci când destinatarul ofertei „săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fară a-1 înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod”1. Reamintim că, la încheierea contractelor solemne, acceptarea trebuie să îmbrace forma special prevăzută de lege.
Legat de acceptarea tacită se pune problema dacă simpla tăcere sau inacţiunea au sau nu au valoare de acceptare. De regulă, prin ea însăşi, tăcerea nu constituie o modalitate de exprimare a consimţământului. Sunt însă şi unele situaţii de excepţie când legea sau practica judiciară acordă tăcerii valoare de acceptare. De exemplu, este admisă tacita reconducţiune sau relocaţiune - acceptare dedusă din faptul că locatorul nu reacţionează nici într-un fel faţă de manifestarea tacită de voinţă a locatarului de a continua contractul de locaţie se poate deduce că el a acceptat oferta de relocaţiune. Tocmai de aceea, cu privire la tăcere sau inacţiune, art. 1196 alin. (2) noul cod civil prevede că, în principiu, acestea nu valorează acceptare a ofertei. în mod excepţional, tăcerea/inacţiunea pot reprezenta acceptare, dacă aceasta rezultă din lege (de exemplu, tacita relocaţiune), din acordul părţilor (există un acord între acestea privind acest efect conferit tăcerii destinatarului ofertei), din practicile statornicite de acestea (existenţa unor contracte anterioare încheiate şi executate în acelaşi mod între aceleaşi părţi), din uzanţe sau alte împrejurări (dacă de exemplu, anumite uzanţe profesionale sau obiceiul locului atestă considerarea tăcerii ca acceptare în anumite situaţii)4.
