Natura juridică a regimului matrimonial
| Comentarii |
|
natura juridică a regimului matrimonial, în literatura juridică s-au identificat anumite aspecte comune tuturor regimurilor matrimoniale, susceptibile să imprime o natură juridică unitară.
A. Regimul matrimonial este o abstracţiune juridică, un concept a cărui aplicare nu depinde de averea soţilor. Aşa cum orice persoană are un patrimoniu, oricât de săracă ar fi, tot astfel soţii sunt supuşi unui regim matrimonial, indiferent de averea lor.
B. Regimul matrimonial trebuie examinat în complexitatea problemelor pe care le ridică, pornind de la premisa că starea civilă de persoană căsătorită induce în mod necesar anumite modificări în statutul patrimonial al acestei persoane, de unde consecinţa formării unei reţele de raporturi patrimoniale specifice între soţi, care se extinde şi în raporturile patrimoniale dintre soţi şi terţi.
Dacă avem în vedere faptul că statutul de persoană căsătorită implică o adaptare în mod corespunzător a structurii şi a funcţionalităţii patrimoniului persoanei fizice, putem considera că regimul matrimonial este, ca natură juridică, o modalitate a patrimoniului fiecăruia dintre soţi.
Această viziune asupra naturii juridice a regimului matrimonial este reflectată în art. 31 alin. (2) C. civ. referitor la mase patrimoniale şi patrimonii de afectaţiune, potrivit căruia patrimoniul persoanei, care include drepturile şi datoriile care îi aparţin şi care pot fi evaluate în bani, poate face obiectul unei diviziuni sau afectaţiuni numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Aplicarea textului este vizibilă în cazul regimurilor matrimoniale de comunitate, care presupun o asemenea „diviziune” sau „afectaţiune” permisă de lege în cadrul patrimoniilor persoanelor căsătorite.
Importanţa naturii juridice a regimului matrimonial
Calificarea regimului matrimonial ca o modalitate a patrimoniului fiecăruia dintre soţi permite analizarea structurii oricărui regim matrimonial, adică a elementelor esenţiale şi generale pe care se grefează compoziția oricărui regim matrimonial.
Prima problemă generală este aceea de a stabili structura sau compoziţia patrimoniului fiecăruia dintre soţi.
Aşa cum, în cazul oricărui patrimoniu, distingem activul şi pasivul, tot astfel, în cadrul regimului matrimonial se configurează cele două laturi:
- activul matrimonial, cu privire la care problema principală a regimului matrimonial este aceea de a stabili care este natura juridică a bunurilor fiecăruia dintre soţi. Astfel, în cazul regimurilor comunitare interesează cum se constituie, în cadrul activului patrimonial, masa bunurilor comune şi, respectiv, masa bunurilor proprii ale fiecăruia dintre soţi, cum se asigură un eventual circuit sau transfer între acestea, cum operează subrogaţia reală cu titlu universal care menţine patrimoniul divizat în aceste două mase de bunuri distincte. Totodată, anumite particularităţi există în materia probaţiunii naturii juridice a bunurilor soţilor.
Structura si compoziţia activului matrimonial se raportează la patrimoniul fiecăruia dintre soţi. Astfel, comunitatea legală se caracterizează prin existenţa a două patrimonii şi a trei mase de bunuri: masa bunurilor comune, care se regăseşte în patrimoniul fiecăruia dintre soţi şi cele două mase de bunuri proprii, corespunzătoare patrimoniului fiecăruia dintre ei. Prin urmare, nu se poate vorbi de trei patrimonii, deoarece bunurile comune nu alcătuiesc un al treilea patrimoniu, distinct de patrimoniile celor doi soţi, ci există două patrimonii şi trei mase de bunuri.
- pasivul matrimonial, cu privire la care problema principală a regimului matrimonial este aceea de a stabili natura juridică a datoriilor fiecăruia dintre soţi. în cazul regimurilor comunitare interesează cum se determină natura datoriilor ca fiind comune sau proprii şi care sunt posibilităţile creditorilor de a urmări în mod corespunzător bunurile comune sau proprii ale soţilor.
A doua problemă generală este aceea de a stabili modul de funcţionare a regimului matrimonial.
Prin raportare la compoziţia activului patrimonial, orice regim matrimonial trebuie să clarifice modul în care soţii gestionează bunurile în funcţie de natura lor, adică de a stabili care sunt „puterile" pe care soţii le au asupra bunurilor şi condiţiile în care pot încheia în mod valabil acte de administrare, folosinţă şi dispoziţie asupra lor.
Din punctul de vedere al compoziţiei pasivului patrimonial, interesează modul în care soţii îşi asumă datoriile şi în care răspund faţă de creditori (divizibil sau solidar) pentru datoriile asumate, precum şi modul în care se regularizează creanţele reciproce dintre soţi.
A treia problemă generală este legată de încetarea şi lichidarea regimului matrimonial. în funcţie de natura regimului matrimonial pot fi identificate şi alte probleme specifice, de exemplu partajul bunurilor în cazul regimurilor comunitare.
Evident, noţiunea de bunuri (art. 535-550 C. civ.) şi noţiunea de datorii, prin raportare la patrimoniul fiecăruia dintre soţi sunt cele din dreptul comun, şi tot astfel se califică drepturile pe care soţii le au asupra bunurilor lor. Limitele juridice ale dreptului de proprietate privată sunt, în egală măsură, şi limite ale dreptului de proprietate al soţilor (art. 602-630 C. civ.).
