Culpa la desfacerea căsătoriei prin divorț
| Comentarii |
|
culpa la desfacerea căsătoriei prin divorț, stabilirea culpei prezintă interes cu privire la următoarele efecte ale divorţului:
a) potrivit art. 384 din Noul Cod Civil, divorţul este considerat pronunţat împotriva soţului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria. Soţul împotriva căruia a fost pronunţat divorţul pierde drepturile pe care legea sau convenţiile încheiate anterior cu terţii le atribuie acestuia. Aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al divorţului prin acordul soţilor;
b) la atribuirea beneficiului contractului de închiriere, potrivit art. 324 alin. (1) C. civ., culpa la desfacerea căsătoriei este unul dintre criteriile legale de atribuire şi acordare a indemnizaţiei de instalare;
c) la acordarea despăgubirilor, soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească (art. 388 C. civ.);
d) privind plata obligaţiei de întreţinere între foştii soţi, art. 389 C. civ. prevede că soţul vinovat de desfacerea căsătoriei are dreptul la întreţinere numai în decurs de un an de la data divorţului, în timp ce soţul inocent are dreptul la întreţinere pe durată nedeterminată; dacă ambii soţi sunt vinovaţi de desfacerea căsătoriei, fiecare este îndreptăţit la întreţinere pe durată nedeterminată în timp, deci cât durează starea de nevoie, pe considerentul că, în acest caz, culpele concurente se anihilează;
e) referitor la prestaţia compensatorie, art. 390 alin. (1) C. civ. prevede că în cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită;
f) cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, deşi legea nu interzice ca exercitarea autorităţii părinteşti după divorţ să revină soţului vinovat de desfacerea căsătoriei, căci un soţ rău poate fi un părinte bun, totuşi, în anumite situaţii instanţa poate ţine seama de acest element, în funcţie de natura faptelor săvârşite de soţul culpabil în desfacerea căsătoriei;
g) în cazul donaţiilor, dacă sunt făcute în timpul căsătoriei, sunt revocabile potrivit art. 1031 C. civ. numai în timpul căsătoriei; donaţiile făcute înainte de încheierea căsătoriei sunt revocabile în condiţiile dreptului comun, iar hotărârea de divorţ care ar indica culpa unuia dintre soţi ar putea constitui un mijloc de probă pentru dovedirea ingratitudinii, în condiţiile art. 1023 C. civ.
