Obiectul Criminalisticii
| Comentarii |
|
Succesul luptei împotriva criminalității depinde direct de măsura și rapiditatea descoperirii infracțiunilor. Organele judiciare (art. 30 C. proc. pen.) cu cât vor acționa mai rapid și operativ, cu atât va fi mai ridicat nivelul descoperirilor infracțiunilor, iar succesul luptei împotriva criminalității va fi mai mare.
Criminalistica are un obiect de studiu propriu și folosește metode specifice de cercetare într-un domeniul de activitate foarte bine delimitat. Această știință își creează mijloace tehnice, metode și procedee proprii de lucru pe baza cuceririlor științifice, sau, după caz, adaptează, dezvoltă și perfecționează altele din diverse domenii (chimie, fizică, matematică, biologie, antropologie, medicină).
Principalele direcții de acțiune ale Criminalisticii sunt următoarele:
a. Inițierea de metode tehnice destinate cercetării urmelor infracțiunilor, începând cu urmele specifice omului și continuând cu cele ale armelor sau instrumentelor, mijloacelor de transport, fenomenelor fizico-chimice etc., în vederea identificării persoanelor sau a obiectelor;
b. Adaptarea de metode aparținând științelor exacte la necesitățile proprii Criminalisticii, a unor metode din alte domenii ale științei, cum sunt cele proprii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii, pentru aplicarea lor la specificul activității de prevenire și de combatere a infracțiunilor;
c. Elaborarea de reguli și procedee tactice destinate efectuării unor acte de urmărire penală, precum și creșterii eficienței acestora, prin asigurarea unui fundament științific investigării;
d. Studierea practicii judiciare, în vederea valorificării științifice și a generalizării experienței pozitive rezultate din activitatea organelor de cercetare penală, pe linia investigării infracțiunilor;
e. Analiza evoluției modului de săvârșire a faptelor penale, pentru stabilirea celor mai adecvate procedee de combatere și de prevenire a lor, inclusiv de identificare a autorilor acestora;
f. Evidențierea cauzelor și a condițiilor care au generat ori favorizat săvârșirea infracțiunilor și propunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea faptelor antisociale;
g. Asigurarea unui grad sporit de operativitate și eficiență în descoperirea și probarea faptelor penale, în identificarea și prinderea făptuitorului.
