Criminalistica și științele juridice și judiciare
| Comentarii |
|
În literatura de specialitate, s-au exprimat mai multe opinii privind poziția Criminalisticii în sistemul științelor juridice penale. Colaborarea cu dreptul penal și cu dreptul procesual penal nu constituie însă o îmbinare a acestor științe într-un singur sistem de științe juridice. De altfel, din însăși definiția Criminalisticii, rezultă că este o știință de cercetare nemijlocită a realității obiective, folosind tehnica și metodele adoptate din științele naturii, aplicate organizat, în unele din activitățile sale, ținând seama de experiența generalizată a organelor de urmărire penală. Dar și această experiență a organelor de urmărire penală provine tot dintr-o activitate de cercetare nemijlocită a realității obiective și nu din interpretarea normelor juridice. Legăturile criminalisti-cii cu științele juridice apar nu în faza de elaborare a metodelor proprii de cercetare, deci în activitatea propriu-zisă a acestei științe, ci în aplicarea metodelor respective în cadrul procesului judiciar. Aceeași situație o întâlnim și în cazul altor științe, ca: medicina legală, chimia judiciară, psihiatria judiciară, contabilitatea judiciară, care toate au o strânsă legătură cu activitatea procesuală, fără a fi socotite totuși științe juridice.
1. Conexiunile cu științele juridice
Dintre științele juridice, Criminalistica are cele mai strânse legături cu Dreptul penal, Dreptul procesual penal și Criminologia. Legăturile nu se rezumă, însă, numai la științele penale, ci și la alte ramuri, dintre care amintim: Dreptul civil (ex.: stabilirea autenticității unor înscrisuri), Dreptul muncii (ex.: cercetarea la fața locului în cazul unor accidente de muncă), Dreptul transporturilor.
Conexiunea cu Dreptul penal
În principal, Criminalistica servește la clarificarea sau conturarea elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv obiectul, subiecții, latura obiectivă și cea subiectivă. De asemenea, foarte importante sunt și alte elemente ale conținutului juridic al infracțiunii, înțelegând, pe lângă conținutul constitutiv, condițiile privind locul și timpul săvârșirii infracțiunii.
Criminalistica, elaborând procedeele tactice și metodice de anchetare a diferitelor genuri de infracțiuni, ține seama de instituțiile părții generale a Dreptului penal (noțiunea de infracțiune, vinovăție, participație), dar și de conținutul părții speciale a Dreptului penal. Este imposibil să se îndrume just ancheta fără a fi determinat clar obiectul probațiunii, iar acesta depinde, în primul rând, de elementele constitutive ale infracțiunii, stabilite de lege și studiate de știința Dreptului penal.
Conexiunea cu Dreptul procesual penal
Legătura dintre știința criminalistică și știința procedurii penale constă, în primul rând. În aceea că, în elaborarea și aplicarea metodelor științifice de investigație, Criminalistica pornește de la principiile de bază ale Dreptului procesual penal. Astfel, caracterul și limitele aplicabilității procedeelor metodice și tactice, dar și a mijloacelor tehnice criminalistice sunt determinate, în primul rând, de dispozițiile legii procesuale penale.
Conexiunea dintre cele două științe se materializează pe terenul luptei împotriva fenomenului infracțional, activitatea Cri-minalisticii servind scopului procesului penal prin descoperirea și punerea în evidență a probelor necesare aflării adevărului. Metodele științifice de investigare se aplică în procesul penal numai în scopul ajutorării organelor de cercetare penală și a instanțelor în realizarea justiției. În aceasta constă legătura organică dintre Criminalistică și știința Dreptului procesual penal. Deosebirea dintre ele constă în aceea că știința procesului penal studiază normele de drept a căror respectare este obligatorie pentru toți participanții la proces. Criminalistica însă, pornind de la aceleași norme de drept, elaborează recomandări tactice și tehnice, a căror aplicare în diferitele cazuri depinde de faptul dacă ele sunt sau nu adecvate.
Conexiunea cu Criminologia
Legătură dintre Criminalistică și Criminologie este determinată de scopul comun al celor două științe, respectiv combaterea și prevenirea fenomenului infracțional. Criminologia este știința care studiază factorii și dinamica actului criminal, precum și reacția socială față de acesta, în scopul prevenirii criminalității, umanizării sistemului de represiune și reintegrării sociale a criminalilor (delincvenților). În schimb, Criminalistica elaborează metode și procedee tehnico-științifice și tactice de descoperire și cercetare concretă a infracțiunilor, a urmelor acestora, precum și de identificare a infractorilor.
2. Conexiunile cu științele judiciare
Alături de științele juridice, Criminalistica are, prin natura obiectului său, numeroase legături cu alte științe sau ramuri ale acestora, dintre care precizăm: Medicina legală și Psihologia judiciară.
Legătura cu Medicina și Psihiatria legală
Criminalistica are legături semnificative cu medicina legală în investigarea anumitor infracțiuni, în special cele referitoare la dreptul la viață, la integritate corporală și sănătate al persoanei, a infracțiunilor referitoare la viața sexuală. În anumite situații asistăm la o întrepătrundere a celor două științe: cercetarea la fața locului a urmelor biologice, identificarea persoanelor și a cadavrelor după semnalmentele exterioare sau după resturile osoase, stabilirea împrejurărilor și a modului de săvârșire a faptelor, natura leziunilor, efectul și vechimea lor.
La expertiza neuropsihiatrică se apelează în cazurile ascultării unui martor sau inculpat debil mintal sau psihopat, în problema responsabilității femeii gravide, în cazurile de sechele neuropsi-hiatrice consecutive traumatismelor organico-cerebrale.
Legătura cu Psihologia judiciară
Studiind caracteristicile psihosociale ale participanților la procesul penal (infractor, martor, victimă), ale anchetatorului și chiar ale judecătorului și apărătorului, Psihologia judiciară servește Criminalisticii la elaborarea metodelor tactice de ascultare a martorilor, a suspecților și a inculpaților, în efectuarea unor activități procedurale (recunoașterea, confruntarea, percheziția).
Atât criminalistul specialist, cât și organele judiciare (procurorul și instanța de judecată) trebuie să cunoască legile de bază ale psihologiei, condițiile obiective și subiective ale procesului de cunoaștere, pe latura perceptivă și cea de memorare. Trebuie să cunoască procesele de bază ale formării personalității umane și ale manifestării acesteia atât sub aspect general și, mai ales - în situația anumitor martori, suspecți, persoane percheziționate. - care este motivația unor atitudini ale acestora, ce se ascunde în spatele unor anumite gesturi în timpul unei percheziții sau în cursul audierii lor.
Totodată, Psihologia judiciară este necesară organelor de urmărire penală pentru întocmirea portretului psihologic al făptuitorului prin studierea modului de operare folosit la comiterea infracțiunii, în cauzele cu autori necunoscuti.
3. Conexiunea cu științele naturii
Criminalistica constituie o punte de legătură între științele naturii și științele juridice, prin intermediul ei metodele celor dintâi găsindu-și aplicare în procesul judiciar. Pentru a corespunde sarcinilor trasate prin însăși definirea obiectului ei, criminalistica va trebui să fie la zi cu ultimele noutăți din domeniul științelor naturii, pentru a putea neîntârziat adapta la necesitățile ei de cercetare ultimele progrese realizate în aceste domenii.
De exemplu, de la Fizică sunt preluate și adaptate metode și mijloace de observare, analiză și investigare fotografică, microscopică, spectrală, fonică, atomică. Din Chimie sunt împrumutate metode de analiză necesare cercetării falsului de înscrisuri, de produse alimentare sau medicamentoase, descoperirii toxicelor și stupefiantelor. Din Biologie, metodele și procedeele de cercetare a urmelor materiilor organice, cum sunt firele de păr, petele de sânge, de salivă, de spermă sau, mai nou, identificarea pe baza mărcii genetice.
În condițiile posibilităților tehnice de astăzi, atât cercetările criminalistice de laborator, cât și metodele de cercetare în teren se fac cu ajutorul unui bogat instrumentar tehnic a cărui funcționare trebuie cunoscută de orice criminalist. De la lupa de mână, microscopul de buzunar, spectroscopul de mână, aparatul fotografic cu toate accesoriile de iluminare și filtrare a luminii, căutătorul de metale, căutătorul electromagnetic, aparatul Bansgard etc., până la complicatele aparate folosite în laboratoarele de criminalistică, ca: microscoape de cercetare, microscoape de polarizare, de contrast de fază, refractometre, polarimetre, transformatoare optico-electronice, striagrafe, aparate Roentgen, spectrografe pentru cercetarea în domeniul spectrului vizibil, ultraviolet și infraroșu, dispozitivele pentru analiza sub radiații gamma, ultraviolet și infraroșu, pentru electroforeză, cromato-grafie și alte analize fizico-chimice.
