Obligaţiile comitentului în contractul de agenție
| Comentarii |
|
obligaţiile comitentului în contractul de agenție, principalele obligaţii ale comitentului sunt enumerate de art. 2.080 Noul Cod Civil
a. Comitentul este obligat să transmită agentului toate datele, informaţiile şi instrumentele necesare executării contractului de agenţie
în acest sens, Codul civil obligă comitentul să pună la dispoziţie agentului în timp util şi într-o cantitate corespunzătoare mostre, cataloage, tarife şi orice alte documente necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale, referitoare la bunurile sau serviciile ce constituie obiectul contractului.
De asemenea, legea prevede că comitentul trebuie să furnizeze agentului informaţiile necesare executării contractului de agenţie.
Comitentul trebuie să-l înştiinţeze pe agent într-un termen rezonabil atunci când va prevedea că volumul operaţiunilor comerciale va fi sensibil inferior celui pe care agentul l-ar fi putut anticipa în mod normal.
Pentru bunul mers al afacerilor materializate în raporturile cu terţii, comitentul trebuie să-l informeze pe agent în timp util, potrivit naturii operaţiunii, despre acceptarea, refuzul ori neexecutarea unor operaţiuni comerciale negociate sau, după caz, încheiate de agent (art. 2.080 alin. 3 Noul Cod Civil). Operaţiunea negociată de agent se consideră abandonată dacă comitentul, primind înştiinţarea, nu comunică în timp util terţei persoane, direct sau prin intermediul agentului, acceptul său.
b. Comitentul este obligat să plătească agentului remuneraţia cuvenită
Remuneraţia se plăteşte agentului în condiţiile şi la termenele stabilite prin contract sau prin lege. Remuneraţia agentului este reglementată de art. 2.082-2.087
Noul cod civil Ca principiu, legea prevede că agentul are dreptul la remuneraţie pentru toate contractele încheiate ca efect al intervenţiei sale. Remuneraţia agentului constă fie într-o sumă fixă, fie într-un comision, fie în parte sumă fixă şi în parte comision, potrivit acordului părţilor. Prin comision, în accepţiunea legii, se înţelege orice formă de remuneraţie al cărei cuantum se obţine prin raportare la volumul sau la valoarea operaţiunilor efectuate de către agent în contul comitentului.
Remuneraţia se datorează şi în cazul în care nu este prevăzută de reglementările legale sau nu a fost stipulată în contractul de agenţie. în acest sens, legea dispune că în lipsa unor prevederi legale sau stipulaţii derogatorii, agentul are dreptul de a primi o remuneraţie în conformitate cu uzanţele aplicabile în locul în care agentul îşi desfăşoară activitate, fie în legătură cu bunurile ce fac obiectul contractului de agenţie specifice zonei şi sectorului de piaţă pe care acesta acţionează. în absenţa unor asemenea uzanţe, agentul este îndreptăţit să primească o remuneraţie rezonabilă, ţinând seama de toate aspectele referitoare la contractele încheiate şi la caracteristicile operaţiunilor efectuate.
Codul civil leagă obligaţia de plată a remuneraţiei de existenţa unor situaţii concrete ale îndeplinirii operaţiunilor de intermediere realizate de către agent. Astfel, potrivit art. 2.083 Noul Cod Civil, agentul este îndreptăţit la comision pentru operaţiunile efectuate pe durata existenţei contractului de agenţie, dacă acestea sunt încheiate:
a) ca urmare a intervenţiei sale;
b) fără intervenţia agentului, dar cu un client procurat anterior de acesta pentru contracte sau acte de comerţ similare;
c) cu un client dintr-o regiune sau grup de persoane determinate, pentru care agentul a primit împuternicire exclusivă.
