Obligaţiile expeditorului în contractul de transport sau expediție
| Comentarii |
|
obligaţiile expeditorului în contractul de expediție, principala obligaţie a expeditorului este de a încheia contractul de transport al mărfurilor (aparţinând comitentului) cu un transportator.
În acest context, precizăm că, încheierea contractului de transport nu este reglementată de normele Codului civil ca obligaţie de sine stătătoare, dar aceasta rezultă din însăşi definiţia pe care o dă legiuitorul contractului de expediţie în cuprinsul art. 2064. Potrivit normei cu pricina, expeditorul încheie contractul de transport în nume propriu dar pe seama comitentului, adică aşa cum declară şi legiuitorul, exact ca un contract de comision. De fapt, aşa cum este definit de către Codul civil, contractul de expediţie este un contract de comision, dar cu obiect principal de a încheia un contract de transport şi de a efectua serviciile auxiliare acestuia.
Cu prilejul încheierii contractului de expediţie, expeditorul va ţine cont de indicaţiile comitentului, inclusiv tarifele privind preţul transportului. Principala cauză pentru care se apelează la un expeditor este tocmai găsirea unei modalităţi eficiente de efectuare a transportului sub aspectul cărăuşului şi al preţului transportului.
în ceea ce priveşte serviciile auxiliare, Codul civil nu explică ce se înţelege prin acestea, de unde concluzia că fără îndoială ele se privesc transportul şi pot consta în: operaţiuni de încărcare/descărcare a bunurilor transportate, recepţia bunurilor ce formează obiectul transportului, îndeplinirea formalităţilor vamale, asigurarea bunurilor etc. Desigur că aceste servicii auxiliare vor fi cele stabilite în contractul de expediţie. De pildă, în legătură cu încheierea unei poliţe de asigurare, art. 2.067 alin. 3 Noul cod civil statuează că expeditorul nu are obligaţia de a asigura bunurile decât dacă aceasta a fost stipulată în contract sau rezultă din uzanţe.
De precizat că expeditorul este numai intermediarul (organizatorul) transportului şi, deci, în principiu, el nu efectuează el însuşi transportul mărfii.
Ca excepţie, atunci când expeditorul „ia asupra sa obligaţia executării transportului, cu mijloace proprii sau ale altuia, în tot sau în parte, are drepturile şi obligaţiile transportatorului” (art. 2070 Noul Cod Civil). în acest caz obligaţia expeditorului este una de rezultat, şi anume de a preda mărfurile destinatarului (asemănătoare celei a cărăuşului).
în alegerea traseului, mijloacelor şi modalităţilor de transport al mărfii, expeditorul va respecta instrucţiunile comitentului, iar dacă nu există asemenea instrucţiuni, va acţiona în interesul comitentului. Astfel, expeditorul alege liber modul de transport şi transportatorul şi încheie în nume propriu diferitele contracte necesare.
Potrivit împuternicirii sale, expeditorul trebuie să verifice dacă transportatorul ales este capabil să realizeze transportul în bune condiţii a mărfurilor.
în cazul în care expeditorul îşi asumă şi obligaţia de predare a bunurilor la locul de destinaţie, se prezumă că această obligaţie nu este asumată faţă de destinatar.
Premiile, bonificaţiile şi reducerile tarifelor, obţinute de expeditor, aparţin de drept comitentului, dacă nu se prevede altfel în contract (art. 2067 alin. 4 Noul Cod Civil).
Potrivit art. 2068 alin. 1 Noul Cod Civil, expeditorul răspunde de întârzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor în caz de neglijenţă în executarea expedierii, în special în ceea ce priveşte preluarea şi păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari.
Atunci când, fără motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de comitent, expeditorul răspunde de întârzierea transportului, pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor, cauzată de cazul fortuit (dacă el nu dovedeşte că aceasta s-ar fi produs chiar dacă s-ar fi conformat instrucţiunilor primite - art. 2068 alin. 2 Noul Cod Civil).
Expeditorul are şi obligaţia de a da socoteală cu privire la îndeplinirea împuternicirii sale. în îndeplinirea acestei obligaţii, el trebuie să-l informeze pe comitent despre modul de executare a împuternicirii primite şi a rezultatelor obţinute în final.
Obligaţia expeditorului de a da socoteală a expeditorului o include şi pe aceea de a facilita expeditorului încasarea contravalorii mărfii care urmează să fie predată destinatarului'.
De remarcat că, până la încheierea contractului de transport, comitentul poate revoca ordinul de expediţie, plătind expeditorului cheltuielile şi o compensaţie pentru diligenţele desfăşurate până la comunicarea revocării ordinului de expediţie (art. 2065 Noul Cod Civil).
în condiţiile de mai sus, expeditorul este obligat să exercite, la cererea comitentului, dreptul la contraordin aplicabil contractului de transport (art. 2066 Noul Cod Civil).
