Efectele contractului de comision
| Comentarii |
|
efectele contractului de comision, prin încheierea contractului de comision se nasc două raporturi juridice distincte: între comitent şi comisionar, pe de o parte şi între comisionar şi terţi, pe de altă parte (art. 2045 Noul Cod Civil).
în cadrul raporturilor juridice „interne”, se produc obligaţii în sarcina comisionarului şi a comitentului.
A. Obligaţiile comisionarului
în raporturile cu comitentul, comisionarul este „un mandatar”, astfel că, în principiu, are obligaţiile acestuia.
a). Comisionarul trebuie să execute mandatul încredinţat de către comitent, adică să încheie actele juridice stabilite de comitent.
Actele juridice trebuie încheiate de către comisionar în limitele împuternicirii primite, el fiind obligat să se conformeze instrucţiunilor comitentului. Instrucţiunile comitentului pot fi imperative, indicative sau facultative.
Comisionarul are obligaţia să respecte întocmai instrucţiunile exprese primite de la comitent (art. 2048 alin. 1 Noul Cod Civil).
Cu excepţie, comisionarul „se poate îndepărta” de la instrucţiunile primite de la comitent numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
- nu este suficient timp pentru a obţine autorizarea sa prealabilă în raport cu natura afacerii;
- se poate considera în mod rezonabil că acesta, cunoscând împrejurările schimbate, şi-ar fi dat autorizarea;
- îndepărtarea de la instrucţiuni nu schimbă fundamental natura şi scopul sau condiţiile economice ale împuternicirii primite.
în contextul de mai sus, comisionarul are obligaţia de a-l informa pe comitent „de îndată ce este posibil”, asupra executării comisionului, precum şi asupra modificării împrejurărilor avute în vedere la stabilirea împuternicirii (art. 2048 alin. 3 Noul Cod Civil).
Orice operaţiune a comisionarului, cu încălcarea sau depăşirea puterilor primite, rămâne în sarcina sa, dacă nu este ratificată de comitent. în acest caz, comisionarul poate fi obligat şi la plata de daune-interese (art. 2048 alin. 4 Noul Cod Civil). Rezultă că, la fel ca şi în cazul mandatului cu reprezentare, depăşirea împuternicirii de către comisionar ori abaterea de la instrucţiunile comitentului nu atrag sancţiunea nulităţii actelor juridice încheiate cu terţul. Astfel de acte rămân valabile, dar îl vor obliga pe comisionar, afară de cazul în care sunt ratificate de către comitent.
Potrivit art. 2047 alin. 1 Noul Cod Civil, cu denumirea marginală „Vânzarea pe credit”, comisionarul „care vinde pe credit, fără autorizarea comitentului, răspunde personal, fiind ţinut, la cererea comitentului, să plătească de îndată creditele acordate împreună cu dobânzile şi alte foloase ce ar rezulta”.
în cazul în care comisionarul este autorizat să vândă pe credit, el va fi obligat să arate comitentului persoana cumpărătorului şi termenul acordat. în caz contrar, se prezumă că operaţiunea s-a făcut pe bani gata, neputându-se face proba contrară, fiind vorba de o prezumţia absolută, iuris et de iureP
Sub reglementarea Codului comercial se punea problema dacă mandatarul, respectiv comisionarul, putea să procure el bunurile ce constituiau obiectul comisionului sau să cumpere dacă avea nevoie de ele şi era împuternicit să le vândă. Răspunsul a fost afirmativ, dar circumstanţiat la bunurile care aveau un preţ stabilit pe piaţă pentru a se evita conflictul de interese.
în prezent, Codul civil îngăduie comisionarului să încheie actul cu sine însuşi, dar numai când comisionul are ca obiect titluri de credit ori bunuri cotate pe pieţe reglementate. în acest scop, art. 2050 Noul cod civil prevede că, în lipsă de stipulaţie contrară, când împuternicirea priveşte vânzarea sau cumpărarea unor titluri de credit circulând în comerţ sau a altor mărfuri cotate pe pieţe reglementate, comisionarul poate să procure comitentului la preţul cerut, ca vânzător, bunurile pe care era împuternicit să le cumpere sau să reţină pentru sine la preţul curent, în calitate de cumpărător, bunurile pe care trebuia să le vândă în contul comitentului. Chiar şi
în această situaţie, potrivit Codului civil, comisionarul care se comportă el însuşi ca vânzător sau cumpărător are dreptul la comision.
Dacă în cazurile mai sus menţionate comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscută comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul să considere că vânzarea sau cumpărarea s-a făcut în contul său şi să ceară de la comisionar executarea contractului (art. 2.050 alin. 3 Noul Cod Civil).
b). Comisionarul trebuie să dea socoteală comitentului. Astfel, comisionarul este ţinut să-l „înştiinţeze pe comitent” despre mersul operaţiunilor şi rezultatele obţinute, precum şi împrejurările de natură a modifica împuternicirea primită.
Deoarece contractul cu terţul este încheiat de comisionar în nume propriu, dar pe seama comitentului, drepturile dobândite de comisionar trec direct asupra comitentului. Tot astfel, obligaţiile asumate de comisionar prin contractul cu terţii se răsfrâng asupra comitentului^.
în consecinţă, dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul contractului încheiat între comisionar şi terţ, ca şi riscurile, se transmit direct de la comitent la terţ şi invers (de la terţ la comitent).
c) Comisionarul răspunde pentru faptele persoanei substituite în executarea contractului de comision, ca şi în cazul contractului de mandat (art. 2021 Noul Cod Civil).
B. Obligaţiile comitentului
Tot astfel cum comisionarul are, în principiu, obligaţiile mandatarului, şi comitentul are obligaţiile mandantului (cu particularităţile inerente).
a). Comitentul trebuie să plătească remuneraţia cuvenită comisionarului. Astfel, deoarece contractul de comision este cu titlu oneros, iar comisionarul acţionează cu titlu profesional, comitentul va plăti comisionarului o remuneraţie numită comision, ca plată pentru serviciile prestate de acesta. întrucât i se aplică regulile de la mandat, comisionarul este îndreptăţit la remuneraţie chiar dacă aceasta nu s-a stabilit în contractul de comision, deoarece operează prezumţia că însărcinarea privind încheierea actelor juridice nu este gratuită.
Remuneraţia comisionarului poate fi stabilită sub forma unei sume fixe sau a unui procent (calculate la valoarea operaţiunilor rezultate din actele încheiate de comisionar).
Potrivit art. 2049 alin. 1 Noul Cod Civil, „comitentul nu poate refuza plata comisionului atunci când terţul execută întocmai contractul încheiat de comisionar cu respectarea împuternicirii primite”.
Comisionul se datorează chiar dacă terţul nu execută obligaţia sa ori invocă excepţia de neexecutare a contractului.
Dacă împuternicirea pentru vânzarea unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar, comisionul rămâne datorat de proprietar chiar dacă vânzarea s-a făcut direct de către acesta sau prin intermediul unui terţ.
b). Comitentul trebuie să restituie cheltuielile făcute de comisionar, pentru îndeplinirea însărcinării primite.
Comitentul este obligat să plătească comisionarului cheltuielile făcute de comisionar pentru îndeplinirea însărcinării primite.
Cheltuielile comisionarului cuprind atât sumele de bani avansate de comisionar pentru îndeplinirea însărcinării sale, cât şi despăgubirile cuvenite comisionarului pentru pagubele suferite cu ocazia executării contractului.
Normele Codului civil nu prevăd în mod expres obligaţia comitentului de a-i restitui cheltuielile avansate în contul comitentului şi nici acoperirea prejudiciilor suferite în executarea comisionului, dar aşa cum am specificat şi în rândurile anterioare, potrivit prevederilor art. 2.093 alin. 2, dispoziţiile mandatului fără reprezentare se completează, în mod corespunzător, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare. Or, potrivit art. 2.025 alin. 2 Noul Cod Civil, mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuării cheltuielilor. De asemenea, art. 2.026 Noul Cod Civil dispune că mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de către mandatar în executarea mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului.
Pentru creanţele sale, comisionarul are un drept de retenţie asupra bunurilor comitentului (aflate în detenţia sa), precum şi un drept de preferinţă faţă de vânzătorul neplătit (art. 2053 Noul Cod Civil).
Dispoziţia de mai sus se justifică prin protecţia de care trebuie să se bucure comisionarul, „deseori pus în situaţia de a avansa sume importante de bani pentru executarea contractului de comision, fie pentru a plăti preţul mărfurilor cumpărate pentru comitent, fie pentru a acoperi cheltuielile de transport, depozitare, conservare sau de expediţie în cazul vânzării mărfurilor comitentului”.
C. Efectele executării contractului de comision fată de terti
Potrivit art. 2045 Noul Cod Civil, „tertul contractant este tinut direct fată de comisionar pentru obligaţiile sale”.
Deoarece comisionarul încheie acte juridice în nume propriu, el este parte în contractul sinalagmatic şi, deci, are dublă calitate: de creditor şi debitor faţă de terţ.
în consecinţă, prin încheierea contractului de comision, între comitent şi terţ nu se stabilesc raporturi juridice. Astfel, terţii contractanţi nu au acţiune directă împotriva comitentului şi, deci, atunci când are calitatea de debitor, comitentul nu poate fi urmărit de către terţi pentru plată.
Potrivit art. 2046 Noul Cod Civil, în caz de neexecutare a obligaţiilor de către terţ, comitentul poate exercita acţiunile decurgând din contractul cu terţul, subrogându-se, la cerere, în drepturile comisionarului.
în vederea exercitării acţiunilor de către comitent, comisionarul are obligaţia să îi cedeze acestuia de îndată acţiunile contra terţului, printr-un act de cesiune sub semnătură privată, fără nicio contraprestaţie din partea comitentului (art. 2046 alin. 2 Noul Cod Civil).
Fiind răspunzător doar pentru încheierea actelor juridice, comisionarul nu răspunde şi pentru executarea lor de către terţul contractant. Astfel, potrivit art. 2052 alin. 1 Noul Cod Civil, „comisionarul nu răspunde faţă de comitent în cazul în care terţul nu îşi execută obligaţiile decurgând din act”.
Ca excepţie, potrivit art. 2052 alin. 2 Noul Cod Civil, comisionarul „îşi poate lua expres obligaţia de a garanta pe comitent de executarea obligaţiilor terţului”.
Obligaţia de garanţie asumată de comisionar în condiţiile de mai sus este cunoscută în doctrină drept clauza „star del credere” sau „du croire” (garanţia solvabilităţii).
Introducerea în contractul de comision a clauzei „star del credere” are scopul de a mări răspunderea comisionarului în raporturile cu comitentul, oferind acestuia din urmă o garanţie suplimentară privind executarea contractului de către terţ. Astfel, comisionarul va fi obligat personal faţă de comitent la executarea obligaţiilor rezultate din contractul încheiat între comisionar şi terţ.
Atunci când a garantat executarea obligaţiilor terţului, comisionarul are dreptul la un „comision special pentru garanţie” sau „pentru credit” ori un alt asemenea comision (art. 2052 alin. 2 Noul Cod Civil).
Remuneraţia specială („proviziunea”) este distinctă de comisionul (preţ al contractului) şi se determină prin convenţia părţilor sau, în lipsă, de către instanţă, care va ţine cont de împrejurări şi de valoarea obligaţiei garantate.
