Particularităţile antreprizei pentru lucrări de construcţii
| Comentarii |
|
particularităţile antreprizei pentru lucrări de construcţii, Autorizarea lucrărilor de construcţii. Subantrepriza şi acţiunea directă a lucrătorilor. Controlul şi răspunderea pentru calitatea construcţiei. Dispoziţii ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii
Antrepriza de construcţii este o varietate a contractului de antrepriză. Prin contractul de antrepriză pentru lucrări de construcţii, antreprenorul se obligă să execute lucrări care, potrivit legii, necesită eliberarea autorizaţiei de construire (art. 1874
Rezultă că elementul care distinge „lucrările de construcţii” de celelalte lucrări (de drept comun) este „eliberarea autorizaţiei de construire”.
Activitatea de construire a antreprenorului poate îmbrăca şi forma reconstruirii, consolidării, modificării, extinderii etc. şi poate privi şi alte imobile decât clădirile (precum: căi de comunicaţii, dotări subterane, împrejmuiri etc.), precum şi lucrări de instalaţii şi reparaţii la construcţii (inclusiv activităţile de proiectare a lucrărilor de construcţii).
Principalele acte normative în materie sunt: Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, modificată, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect şi O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Autorizarea lucrărilor de construcţii
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţie, republicată şi modificată, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare.
Autorizaţia de construire se eliberează pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a constructiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora (art. 3 lit. a din lege)
Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra imobilului ori al altui act care conferă dreptul de construire sau de desfiinţare. Astfel, beneficiarul este obligat să obţină toate autorizaţiile cerute de lege pentru executarea lucrării. în vederea executării acestei obligaţii, antreprenorul trebuie să coopereze cu beneficiarul, furnizându-i informaţiile necesare pe care le deţine sau pe care ar trebui să le deţină în considerarea specializării sale (art. 1875 Noul Cod Civil).
De cele mai multe ori, în practică, proprietarul (beneficiar al construcţiei) dă un mandat antreprenorului (profesionist în materie) să se preocupe, în numele şi pe
seama beneficiarului, de obţinerea tuturor autorizaţiilor necesare edificării construcţiei contractată în regim de antrepriză.
Construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire.
Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul general al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor (art. 4 din lege).
Autorizarea construcţiilor este un atribuit exclusiv al organului administrativ, instanta neputând emite o hotărâre care să tină loc de autorizaţie de construire (dar poate obliga autoritatea administrativă să emită actul)
Autorizaţia se emite în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei şi va cuprinde (în copie): certificatul de urbanism, dovada titlului de proprietate asupra terenului şi/sau a construcţiilor, proiectul pentru autorizarea exercitării lucrărilor, avizele şi acordurile necesare stabilite prin certificatul de urbanism şi dovada achitării taxelor legale (art. 7 alin. 1 din lege).
Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi al construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale etc. (art. 6 alin. 1 din lege)l
Documentaţiile tehnice şi proiectele tehnice se elaborează de colective tehnice de specialitate, se însuşesc şi se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară numai din domeniul arhitecturii, urbanismului, construcţiilor şi instalaţiilor pentru construcţii.
Sunt exceptate de la regulile de proiectare clădirile pentru locuinţe cu parter şi parter plus un etaj şi anexele gospodăreşti situate în mediul rural şi în satele ce aparţin oraşelor, precum şi construcţiile provizorii (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii).
Autorizaţia de construire este valabilă pe o perioadă de cel mult 12 luni de la data emiterii şi poate fi prelungită o singură dată pentru încă o perioadă de maxim 12 luni.
Potrivit art. 11 din lege, sunt exceptate de la autorizaţie de construire lucrările care nu modifică structura de rezistentă, caracteristicile iniţiale ale construcţiilor sau aspectul arhitectural al acestora, precum: reparaţii la acoperişuri, învelitori sau terase, reparaţii şi înlocuiri de tâmplărie, zugrăveli şi vopsitorii interioare etc..
Subantrepriza şi acţiunea directă a lucrătorilor
Complexitatea lucrărilor de construcţii face ca parte dintre acestea să fie realizate în regim de subantrepriză (permisă, ca regulă, în Noul cod civil).
Existenţa subantreprizei creează însă raporturi juridice distincte între beneficiari, antreprenori şi subantreprenori, fapt pentru care legea a acordat o acţiune directă lucrătorilor (art. 1856 Noul Cod Civil).
A. Subantrepriza
Potrivit art. 1852 alin. 1 Noul Cod Civil, prin contractul de subantrepriză antreprenorul poate încredinţa unuia sau mai multor subantreprenori executarea unor părţi ori elemente ale lucrării sau serviciilor.
Ca excepţie, subantrepriza nu este permisă atunci când contractul a fost încheiat în consideraţia persoanei antreprenorului (caracter intuitu personae).
Subantrepriza este un nou contract de antrepriză. Astfel, în raporturile dintre antreprenorul principal şi subantreprenor sunt aplicabile regulile generale ale contractului de antrepriză (art. 1852 alin. 3 Noul Cod Civil).
Subantrepriza este deci un contract prin care o persoană, numită subantreprenor, se obligă faţă de antreprenorul principal (dintr-un contract de antrepriză) să execute, în totalitate sau în parte, lucrarea contractată de acesta din urmă cu beneficiarul, în schimbul unui preţ.
Asemenea sublocaţiunii, şi subantrepriza trebuie să respecte condiţiile principale din contractul de antrepriză şi să nu fie interzisă printr-o clauză contractuală.
Având în vedere că suntem în prezenţa a două contracte distincte (contractul de antrepriză şi contractul de subantrepriză), se creează, în consecinţă, şi două raporturi juridice diferite: raportul de antrepriză dintre client şi antreprenor, respectiv raportul de subantrepriză dintre antreprenor şi subantreprenor.
Din cele de mai sus rezultă că subantreprenorul şi beneficiarul se găsesc în raporturi juridice diferite (unul numai în raportul de subantrepriză, iar celălalt numai în raportul de antrepriză), fapt pentru care subantrepriza nu produce efecte faţă de beneficiar (pentru care este o res inter alios acta).
Potrivit Noului cod civil, în raporturile cu beneficiarul, antreprenorul răspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa faptă (art. 1852 alin. 2).
B. Acţiunea directă a lucrătorilor
Potrivit dreptului comun şi în lipsa unei dispoziţii speciale beneficiarul şi sub-antreprenoruI nu au acţiune directă unul împotriva celuilalt (deoarece se află în raporturi juridice diferite).
Ca excepţie ia regula de mai sus, atunci când nu au fost plătite de antreprenor, persoanele care, în baza unui contract încheiat cu acesta, au desfăşurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrării contractate au acţiune directă împotriva beneficiarului, până la concurenţa sumei pe care acesta din urmă o datorează antreprenorului la momentul introducerii acţiunii (art. 1856 Noul Cod Civil).
Acţiunea directă a lucrătorilor împotriva clientului este deci, rodul dispoziţiei speciale a legii. Ea dă posibilitatea lucrătorilor „zidari, lemnari şi ceilalţi lucrători întrebuinţaţi la clădirea unui edificiu” să poată „reclama plata” creanţelor faţă de antreprenor, direct de la beneficiar (dar numai în măsura în care acesta este dator antreprenorului).
Precizăm că, în lipsa acestei dispoziţiilor art. 1856 Noul Cod Civil, lucrătorii ar fi putut să-l acţioneze pe beneficiar numai în calitate de creditor al antreprenorului, adică pe calea acţiunii oblice (prevăzută de art. 1561 Noul Cod Civil).
Având în vedere dificultăţile pe care le implică acţiunea oblică, art. 1488 Noul cod civil a dat posibilitatea lucrătorilor „zidari, lemnari şi ceilalţi lucrători întrebuinţaţi la clădirea unui edificiu” să poată „reclama plata” creanţelor faţă de antreprenor, direct de la client (dar numai în măsura în care acesta este dator antreprenorului).
Controlul şi răspunderea pentru calitatea construcţiei
Pentru executarea lucrării beneficiarul este obligat să permită antreprenorului folosirea căilor de acces, a instalaţiilor proprii de alimentare cu apă şi a altor utilităţi ce deservesc imobilul şi să obţină toate autorizaţiile cerute de lege (art. 1875
Noul Cod Civil).
în cursul executării contractului, beneficiarul are dreptul ca, fără a stânjeni activitatea normală a antreprenorului, să controleze stadiul de execuţie, calitatea şi aspectul lucrărilor efectuate şi ale materialelor întrebuinţate, precum şi orice alte aspecte referitoare la îndeplinirea de către antreprenor a obligaţiilor sale contractuale (art. 1876 alin. 1 Noul Cod Civil).
Constatările şi instrucţiunile clientului se comunică în scris antreprenorului (art. 1876 alin. 2 Noul Cod Civil).
La finalizarea acelei părţi din lucrare ce urmează a fi acoperită prin executarea ulterioară a altor lucrări sau prin montarea unor elemente de construcţii, antreprenorul şi beneficiarul sunt obligaţi să constate împreună existenţa părţii finalizate şi conformitatea acesteia cu dispoziţiile legale şi clauzele contractului.
Pentru realizarea procedurii de mai sus, antreprenorul îl convoacă pe beneficiar la locul executării lucrării înăuntrul unui termen rezonabil, a cărui întindere se stabileşte, potrivit uzanţelor existente, în raport cu natura lucrării şi locul situării acesteia.
în cazul în care beneficiarul nu se prezintă la termenul comunicat în scris sau pe altă cale convenită de către părţi, antreprenorul poate întocmi singur actul de constatare a lucrării ce urmează a fi acoperită (art. 1876 alin. 3 Noul Cod Civil).
Când pe parcursul executării contractului constată greşeli sau lipsuri în lucrările de proiectare, antreprenorul este obligat să comunice de îndată beneficiarului şi proiectantului constatările sale, împreună cu propunerile de remediere, în măsura în care acestea intră în domeniul pregătirii sale profesionale, precum şi să ceară beneficiarului să ia măsurile corespunzătoare (art. 1877 alin. 1 Noul Cod Civil).
Dacă beneficiarul nu comunică de îndată măsurile luate pentru înlăturarea greşelilor sau lipsurilor semnalate ori dacă măsurile luate nu sunt corespunzătoare, antreprenorul poate să suspende executarea lucrărilor, înştiinţându-i de îndată despre aceasta pe beneficiar şi proiectant (art. 1877 alin. 2 Noul Cod Civil).
La finalizarea construcţiei părţile vor proceda la recepţia provizorie a lucrării (şi ulterior la recepţia finală). De la data recepţiei provizorii efectuată la terminarea lucrării, riscurile trec asupra beneficiarului (art. 1878 alin. 2 Noul Cod Civil).
Recepţia construcţiilor constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de execuţie şi cu documentele cuprinse în cartea tehnică a construcţiei.
Cartea tehnică a construcţiei cuprinde documentaţia de execuţie şi documente privitoare la realizarea şi exploatarea acesteia. Ea se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă proprietarului construcţiei, care are obligaţia să o păstreze şi să o completeze la zi; prevederile din cartea tehnică a construcţiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şi utilizator.
Recepţia construcţiilor se face de către investitor (proprietar), în prezenţa proiectantului şi a executantului şi/sau a reprezentanţilor de specialitate, legal desemnaţi de aceştia (art. 17 din Legea nr. 10/1995).
în principiu, antreprenorul răspunde pentru viciile construcţiei realizate (alături de celelalte persoane responsabile).
Ca excepţie la regula de mai sus, arhitectul sau inginerul este exonerat de răspunderea pentru viciile lucrării numai dacă dovedeşte că acestea nu rezultă din deficienţe ale expertizelor sau planurilor pe care le-a furnizat şi, dacă este cazul, din vreo lipsă de diligentă în coordonarea sau supravegherea lucrărilor (art. 1879 alin. 2 Noul Cod Civil).
Tot astfel, şi antreprenorul va fi exonerat de răspundere, dacă dovedeşte că viciile rezultă din deficienţe ale expertizelor sau planurilor arhitectului ori ale inginerului ales de către beneficiar.
Subantreprenorul va fi exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că viciile rezultă din deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile arhitectului sau ale inginerului.
Antreprenorul, subantreprenorul şi arhitectul (sau inginerul) pot fi exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că viciile rezultă din deciziile impuse de beneficiar în alegerea solului sau a materialelor ori în alegerea subantreprenorilor, a experţilor sau a metodelor de construire.
Exonerarea de răspundere a persoanelor de mai sus, nu operează atunci când viciile nu au fost notificate beneficiarului, deşi puteau fi constatate în cursul executării lucrării (art. 1879 alin. 4 Noul Cod Civil).
Potrivit art. 29 din Legea nr. 10/1995, proiectantul, specialistul verificator, executantul etc., „răspund pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval
de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toata durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă’ (s.n.).
Prescripţia dreptului la acţiune pentru vicii aparente începe să curgă de la data recepţiei finale sau, după caz, a împlinirii termenului acordat antreprenorului prin procesul-verbal de recepţie finală, pentru înlăturarea viciilor constatate (art. 1880 alin. 1 Noul Cod Civil).
Prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile lucrării de proiectare începe să curgă odată cu prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile lucrărilor executate de antreprenor.
Ca excepţie, dacă viciile lucrărilor de proiectare au fost descoperite mai înainte (de viciile lucrărilor executate de antreprenor), prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii acestora (art. 1880 alin. 2 Noul Cod Civil).
Dispoziţii ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii
Prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, s-a instituit sistemul calităţii în construcţii, menit să conducă la realizarea şi exploatarea unor construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător (art. 3 din lege).
Potrivit art. 5 din lege, „Pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe esenţiale”: rezistenţă mecanică şi stabilitate; securitate la incendiu; igienă, sănătate şi mediu; siguranţă în exploatare; protecţie împotriva zgomotului; economie de energie şi izolare termică.
Răspunderea privind calitatea construcţiilor revine factorilor implicaţi în conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor, investitorii, cercetătorii, proiectanţii, verificatorii de proiecte, fabricanţii şi furnizorii de produse pentru construcţii, executanţii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu execuţia, experţii tehnici, precum şi autorităţile publice şi asociaţiile profesionale de profil (art. 6 din lege).
a). Răspunderea investitorilor. Potrivit art. 21 din lege, investitorii sunt persoane fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii sau intervenţii la construcţiile existente.
Principalele obligaţii ale investitorilor se referă la: obţinerea acordurilor, avizelor şi a autorizaţiei de construire; verificarea proiectelor prin specialişti de proiecte atestaţi; verificarea execuţiei lucrărilor de construcţii, prin diriginţi de specialitate; soluţionarea neconformităţilor, defectelor apărute pe parcursul execuţiei lucrărilor; recepţia lucrărilor de construcţii, la terminarea lucrărilor şi la expirarea perioadei de garanţie; întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia către proprietar.
b). Răspunderea proiectanţilor. Potrivit art. 22 din lege, proiectanţii de construcţii au următoarele obligaţii principale: precizarea categoriei de importanţă a construcţiei; asigurarea nivelului de calitate corespunzător reglementărilor tehnice şi a clauzelor contractuale; prezentarea proiectelor elaborate în faţa specialiştilor sta-biliti de către investitor, soluţionarea neconformitătilor semnalate.
Documentaţia privind postutilizarea construcţiilor se efectuează numai la solicitarea proprietarului şi priveşte participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei, recepţia lucrărilor executate etc.
c). Răspunderea antreprenorilor (executanţilor). Potrivit art. 23 din lege, executantul lucrărilor de construcţii are următoarele obligaţii principale: sesizarea neconformităţilor constatate în proiecte; execuţia lucrărilor numai pentru construcţii autorizate; asigurarea nivelului de calitate a lucrării; soluţionarea neconformităţilor şi defectelor apărute în fazele de execuţie; respectarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie; remedierea, pe propria cheltuială, a defectelor apărute din vina sa (în perioada de execuţie sau în perioada de garanţie); readucerea terenurilor ocupate temporar la starea lor iniţială.
d). Răspunderea specialiştilor verificatori de proiecte, a responsabililor tehnici cu execuţia şi a experţilor tehnici atestaţi. Potrivit art. 24 din lege, specialiştii verificatori de proiecte atestaţi răspund în mod solidar cu proiectantul, în ceea ce priveşte asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor proiectului.
Responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi răspund, conform atribuţiilor ce le revin, pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor, la lucrările de construcţii pentru care sunt angajaţi.
Experţii tehnici atestaţi, angajaţi pentru expertizarea unor proiecte, lucrări de construcţii sau construcţii aflate în exploatare, răspund pentru soluţiile date.
e). Răspunderea proprietarilor construcţiilor. Potrivit art. 25 din lege, proprietarii construcţiilor au următoarele obligaţii principale: efectuare lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care le revin, prevăzute în cartea tehnică a construcţiei; păstrarea şi completarea cărţii tehnice a construcţiei; efectuarea de lucrări de reconstruire, consolidare etc., numai pe bază de proiecte autorizate.
f). Răspunderea administratorilor şi a utilizatorilor construcţiilor. Potrivit art. 26 din lege, administratorii şi utilizatorii construcţiilor au următoarele obligaţii principale: folosirea construcţiilor conform instrucţiunilor din cartea tehnică; efectuarea lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii; sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului, în cazul unor accidente tehnice la construcţiile în exploatare.
g). Răspunderi în activitatea de cercetare. Potrivit art. 27 din lege, unităţile de cercetare în construcţii au drept obligaţii principale: efectuarea de cercetări şi experimente pentru fundamentarea reglementărilor în construcţii precum şi elaborarea, experimentarea de noi soluţii şi procedee în construcţii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Particularităţile antreprizei pentru lucrări de construcţii
