Perimarea executării silite
| Comentarii |
|
perimarea executării silite, sancţiune procesuală ce determină stingerea actelor de urmărire ca o consecinţă a lipsei de diligenţă a creditorului, care nu manifestă stăruinţă pentru realizarea executării silite începute la cererea sa. P.e.s. operează de plin drept, odată cu împlinirea termenului de şase luni de la data ultimului act de urmărire; dacă actul de executare trebuia îndeplinit din oficiu de organul de urmărire, termenul de p. nu curge; astfel, p. nu operează dacă urmărirea silită s-a efectuat, iar executorul nu a întocmit actul de adjudecare, întrucât acest act trebuie îndeplinit din oficiu. De asemenea, perimarea nu operează nici în cazul creanţelor fiscale. P.e.s. poate fi invocată în tot cursul urmăririi, direct în faţa organului de executare; dacă executorul judecătoresc continuă urmărirea, partea interesată poate solicita instanţei, pe calea contestaţiei la executare, să constate p. Termenul de p.e.s. se întrerupe prin orice act făcut de creditor, dacă din acesta rezultă stăruinţa sa în realizarea urmăririi silite. în ipoteza suspendării executării silite, termenul de perimare nu curge pe toată durata acesteia; după încetarea suspendării, termenul de perimare îşi reia cursul. P.e.s. are ca efect desfiinţarea tuturor actelor de urmărire; creditorul are însă posibilitatea de a începe o nouă executare silită, dacă între timp nu s-a împlinit termenul de prescripţie.
perimarea executării silite, cu privire la perimarea executării silite, art. 697 NCPC prevede că: „(1) Perimarea se constată de către instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor. (2) Perimarea executării atrage desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor”.
Rezultă că instanţa nu o poate invoca din oficiu, dar executorul judecătoresc are calitate procesuală pentru a cere constatarea perimării; nu mai trebuie învestită instanta cu o contestatie la executare, ci este posibilă sesizarea instanţei printr-o cerere distinctă.
În plus, perimarea nu va produce efecte cu privire la partea deja executată din creanţă, dispoziţie de noutate faţă de vechea reglementare.
Condiţiile perimării executării silite sunt reglementate de art. 696 NCPC: „(1) în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept. (2) în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului”.
Reiese că, spre deosebire de reglementarea anterioară, perimarea nu va opera fără ca executorul să îl anunţe pe creditor în scris cu privire la obligaţiile pe care le are pentru realizarea executării silite.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Perimarea executării silite
