Principiul răspunderii civile delictuale
| Comentarii |
|
principiul răspunderii civile delictuale, poate conduce, în anumite cazuri, la menţinerea efectelor unui act juridic civil lovit de nulitate. Ipoteza presupune că partea vinovată de cauza de nulitate solicită anularea actului juridic civil, deşi cealaltă parte contractantă ar urma să sufere un prejudiciu tocmai din cauza anulării actului respectiv, prejudiciu care va trebui să fie reparat de cel culpabil.
în legislaţia noastră, înlăturarea nulităţii ca urmare a principiului răspunderii civile delictuale priveşte cazul minorului sau al persoanei puse sub interdicţie judecătorească. în măsura în care minorul (incapabilul) ar săvârşi un delict civil cu ocazia încheierii actului juridic (de exemplu, ar crea prin manopere dolosive o aparenţă înşelătoare că este major sau capabil), atunci el nu va putea cere anularea actului respectiv, deoarece cealaltă parte ar fi prejudiciată; cel care a săvârşit fapta ilicită (cel care ulterior solicită anularea actului juridic pentru incapacitate) trebuie să îl despăgubească pe cel care a fost prejudiciat prin acea faptă (cealaltă parte contractantă), prejudiciul respectiv urmând să provină tocmai din anularea actului juridic în cauză, aşa încât cea mai potrivită formă de reparare a prejudiciului este menţinerea actului juridic ca valabil. Practic, în baza principiului executării în natură a obligaţiilor şi a principiului reparării în natură şi integrale a pagubelor, actul lovit de nulitate va fi menţinut, întrucât reprezintă cea mai bună reparare a prejudiciului ce s-ar putea produce cocontractantului prin fapta ilicită a minorului (persoanei puse sub interdicţie judecătorească).
în asemenea cazuri, principiul ocrotirii persoanei fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă (art. 45 teza I Noul Cod Civil, potrivit căruia „simpla declaraţie că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea actului”) cedează în faţa principiului răspunderii civile delictuale; în acest sens, art. 45 teza a ll-a noul cod civil dispune că „dacă însă a folosit manopere dolosive, instanţa, la cererea părţii induse în eroare, poate menţine contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancţiune civilă adecvată”.
