Putere de lucru judecat
| Comentarii |
|
putere de lucru judecat, efect al hotărârii judecătoreşti ce semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie în contradicţie cu o altă hotărâre. P.l.j. nu este reglementată ca un efect al hotărârii judecătoreşti, ci ca o prezumţie legală, prin art. 1200 pct. 4 C. civ. şi ca o excepţie procesuală, prin art. 166 C. proc. civ. P.l.j. prezintă: a) un aspect pozitiv, pentru partea care a câştigat procesul, în sensul că, într-o nouă judecată, aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea care a rămas definitivă, fără ca partea adversă sau instanţa să mai poată lua în discuţie existenţa dreptului; b) un aspect negativ, pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate pune în discuţie dreptul său într-un alt proces. Lucrul judecat are următoarele efecte: a) exclusivitatea (un nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză nu mai este posibil); b) incontestabilitatea (hotărârea irevocabilă nu mai poate fi atacată cu recurs); c) executorialitatea (hotărârea poate fi pusă în executare silită la cererea părţii care a câştigat); d) obligativitate hotărârii, în practică s-a decis că se poate renunţa la p.l.j. fie prin neinvocare, fie prin neexecutarea hotărârii în cadrul termenului de prescripţie, cu excepţia hotărârilor care produc efecte erga omnes (de exemplu, în materia stării civile). în mod obişnuit, p.l.j. a unei hotărâri se invocă într-un proces ulterior, prin
intermediul excepţiei autorităţii lucrului judecat; în acest caz autoritatea de lucru judecat reprezintă unul din efectele p.l.j., şi anume exclusivitatea; având în vedere şi celelalte efecte ale p.l.j., înseamnă că p.l.j. şi autoritatea de lucru judecat nu sunt sinonime; autoritatea de lucru judecat este o parte a p.l.j.; astfel, existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată într-un alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când de invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu p.l.j., atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie vorba de aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză [v. şi autoritate de lucru judecat]
