Raportul juridic civil

raportul juridic civil,  prin raport juridic civil se înţelege relaţia socială, patrimonială sau nepatrimonială, reglementată de norma de drept civil.

Raportul juridic civil prezintă trei caractere, şi anume:

- este un raport social;

- este un raport voliţional;

- părţile au poziţia de egalitate juridică.

Caracterul social al raportului juridic civil

Raportul de drept civil, ca orice raport juridic, este un raport social, adică un raport ce se stabileşte între oameni, priviţi fie în calitate de subiect individual, fie în calitate de subiect colectiv.

Conţinutul caracterului social al raportului juridic civil necesită două precizări.

în primul rând, prin reglementarea relaţiei dintre oameni de către norma de drept civil, această relaţie nu îşi pierde trăsătura sa primordială, anume de a fi relaţie socială.

în al doilea rând, norma de drept civil se adresează numai conduitei oamenilor, chiar şi atunci când această conduită ar fi în legătură cu anumite lucruri (bunuri). Prin urmare, atunci când se vorbeşte despre „regimul juridic al bunurilor”, în realitate, se are în vedere conduita oamenilor (ei între ei) cu privire la lucruri. Menţionăm totuşi că a fost exprimat şi punctul de vedere potrivit căruia dreptul subiectiv civil real creează un raport imediat şi direct între un lucru şi o persoană. Însă, chiar şi în literatura de specialitate mai veche s-a precizat că nu este exact să se afirme că dreptul real este un drept asupra unui lucru, deoarece, ţinând cont de faptul că orice drept subiectiv este însoţit de o obligaţie civilă corespunzătoare, ar însemna că şi lucrul, la rândul lui, are obligaţii faţă de om.

Caracterul voliţional al raportului juridic civil

O relaţie socială devine raport juridic civil, deoarece acest lucru s-a dorit de către legiuitor, prin edictarea normei de drept civil. Aşadar, primul aspect care evidenţiază caracterul voliţional al oricărui raport juridic civil rezultă din norma de drept civil, normă ce exprimă voinţa de stat.

Există însă şi un al doilea aspect al caracterului voliţional, dar numai pentru raporturile juridice civile care izvorăsc din actele juridice civile, în sensul că, pe lângă voinţa exprimată în norma de drept civil, există şi voinţa exprimată de autorul sau, după caz, de autorii actului juridic civil. Tocmai de aceea se spune că asemenea raporturi juridice civile au un caracter dublu voliţional.

Caracterul de raport juridic în care părţile au poziţia de egalitate juridică

Egalitatea juridică a părţilor reprezintă nu numai metoda de reglementare a dreptului civil, ci şi un caracter propriu raportului juridic civil.

Conţinutul acestui caracter al raportului juridic civil se exprimă în nesubor-donarea unei părţi faţă de cealaltă parte a raportului juridic respectiv.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Raportul juridic civil