Dreptul subiectiv civil
| Comentarii |
|
drept subiectiv civil, în literatura de specialitate nu există un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte definirea dreptului subiectiv civil. El poate fi definit ca fiind posibilitatea subiectului activ, în limitele normelor juridice civile, de a avea o anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, iar, în caz de nevoie, de a solicita concursul forţei coercitive a statului.
Aşadar, se observă, în primul rând, că dreptul subiectiv civil este o posibilitate (facultate, putere), desigur recunoscută de legea civilă subiectului activ (titularului).
în al doilea rând, dreptul subiectiv civil presupune trei componente, anume:
- posibilitatea subiectului activ de a avea el însuşi o anumită conduită, în limitele prevăzute de lege;
- posibilitatea subiectului activ de a pretinde, în limitele stabilite de lege, subiectului pasiv să aibă o conduită corespunzătoare (să dea, să facă ori să nu facă ceva);
- posibilitatea subiectului activ de a recurge la concursul forţei de constrângere a statului, dacă dreptul este nesocotit sau încălcat.
Este important de reţinut că existenţa dreptului subiectiv civil nu trebuie confundată cu exerciţiul acestuia, deci posibilitatea juridică nu este acelaşi lucru cu posibilitatea materializată (cu efectiva punere în valoare a posibilităţii juridice).
drept subiectiv civil, definiţie - reprezintă acea posibilitate, prerogativă a subiectului de drept de a acţiona într-un anume fel şi de a pretinde o anumită conduită din partea celorlalte subiecte, folosind la nevoie forţa de constrângere a statului (dreptul la viaţă, dreptul de proprietate, dreptul de vot, dreptul la moştenire, dreptul la învăţătură etc.).
