remedierea actelor de procedură, modalitate de restabilire a legalităţii prin rectificarea, completarea sau modificarea actelor susceptibile de anulare sau a căror anulare s-a cerut (în principiu, sancţiunea nulităţii operează doar atunci când vătămarea produsă prin nesocotirea dispoziţiilor legale nu poate fi înlăturată altfel). Remedierea se poate obţine în condiţii utile chiar în cursul desfăşurării activităţii judiciare, fără a se trece la anularea propriu-zisă a actului neregulat întocmit; mai mult, remedierea nu implică cu necesitate şi reluarea activităţii judiciare din locul în care nulitatea putea să intervină. De exemplu, lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată, deşi este prevăzută sub sancţiunea nulităţii exprese, poate fi completată în tot cursul judecăţii; sau, dacă este cazul, din oficiu sau la cererea părţilor interesate, se poate dispune îndreptarea unor hotărâri în care s-au strecurat anumite greşeli materiale de scriere sau transcrieri, fără a le mai declara în prealabil nule şi apoi reface în întregime. Remedierea îndeplineşte funcţia de validare procesuală a situaţiilor care ar putea determina anularea actelor de procedură, preîntâmpinând declararea nulităţii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Remedierea actelor de procedură
