res iudicata, (lucru judecat) sintagmă prin care se exprimă puterea de care se bucură o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la soluţia pe care o conţine, fiind prezumată că reflectă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată; puterea de lucru judecat este o prezumţie legală absolută irefraga-bilă; posibilitatea de a înfrânge această prezumţie o constituie căile extraordinare de atac [v. şi autoritate de lucru judecat].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Res iudicata
