Securitatea produselor și serviciilor
| Comentarii |
|
securitatea produselor și serviciilor, Cadrul legal general al securităţii produselor. Produse considerate „sigure". Obligaţii generale. Măsuri ce se impun. Obligaţii şi măsuri specifice profesionistului
În dreptul consumaţiei, un loc important îl ocupă securitatea cumpărătorului.
Protecţia vieţii şi integrităţii fizice a persoanelor este un drept natural provenit din timpuri străvechi şi care se regăseşte în toate civilizaţiile, filozofiile şi religiile.
Obligaţia de securitate a profesionistului începe din momentul punerii pe piaţă a produsului, adică înainte de contractarea acestuia. Astfel, se poate vorbi despre o „obligaţie prealabilă" de securitate.
Obligaţia de securitate are caracter continuu şi, în consecinţă, operează atât în faza formării contractului, cât şi în faza executorie.
Cadrul legal general al securităţii produselor
Potrivit art. 9 C. consum., sunt interzise importul, fabricaţia, distribuţia, precum şi comercializarea produselor falsificate ori contrafăcute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
Orice operator economic este obligat să introducă pe piaţă numai produse sigure pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor (art. 36 alin. 1 C. consum.).
în plus, pentru asigurarea securităţii consumatorilor, şi ambalajele produselor trebuie sâ asigure integritatea şi protecţia calitâţii acestora, fiind, totodată, conforme prevederilor legale referitoare la protecţia muncii, mediului şi a securităţii consumatorilor (art. 20 C. consum.).
Potrivit Codului consumului, consumatorii au dreptul să fie protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea (art. 27 lit. a).
Riscul se considera acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea consumatorilor (art. 35 C. consum.).
Evaluarea riscului făcându-se în funcţie de: caracteristicile produsului; efectul asupra altor produse; modul de prezentare a produsului, etiche
tarea, instrucţiunile de folosire; categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului (art. 35 C. consum.).
Este interzisă comercializarea produselor care nu sunt sigure, cât şi a produselor neînsoţite de documentaţia obligatorie prevăzută de lege, prin care să se ateste că ele au fost testate şi certificate (art. 37 C. consum.)1.
Operatorii economici sunt obligaţi (atunci iau cunoştinţă, la o dată ulterioară punerii pe piaţă a produselor comercializate, despre existenţa unor pericole care, la momentul punerii pe piaţă nu puteau fi cunoscute) so anunţe, fără întârziere, autoritâţile competente şi sâ foca aceste informaţii publice (art. 15 C. consum.).
Producătorii (şi distribuitorii) sunt obligaţi sâ retragă de pe piaţă, să înlocuiască, sâ repare produsele cu defecte, iar în situaţia în care aceste măsuri nu pot fi făcute într-o perioadă rezonabilă de timp, consumatorul trebuie să fie compensat în mod corespunzător (art. 16 C. consum.).
Sediul materiei. Principale acte normative în materie sunt:
- Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor (ce transpune Directiva nr. 2001/95/CE);
- Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte;
- O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor;
- O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.
Alte acte normative din domeniu cuprind dispoziţii pertinente (de exemplu, O.G. nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializarea alimentelor).
Produse considerate „sigure"
Potrivit art. 2 lit. a din Legea nr. 245/2004, prin „produs" se înţelege orice bun material destinat consumatorilor sau care este posibil să fie utilizat de consumatori chiar dacă nu le este destinat şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activităţi comerciale (în stare nouă, folosit sau recondiţionat).
Nu intră în categoria de mai sus, produsele de ocazie care sunt furnizate ca antichităţi sau ca produse care trebuie să fie reparate ori recondiţionate înainte de utilizarea lor.
Este sigur „orice produs care, în condiţii normale sau rezonabile de utilizare, inclusiv de durată şi, după caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de necesităţile de întreţinere, nu prezintă niciun risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului şi corespunzătoare unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi securităţii consumatorilor" (s.n.)1.
Potrivit aceluiaşi act normativ, în aprecierea calităţii de produs sigur se au în vedere (în special)2:
- caracteristicile produsului, în principal compoziţia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi, după caz, de montaj şi de întreţinere;
- efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreună cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibilă;
- prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări şi instrucţiuni pentru utilizarea şi distrugerea lui, precum şi orice altă indicaţie sau informaţie referitoare la produs;
- categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului, în principal, copiii şi persoanele în vârstă (art. 2 pct. 4 din lege).
Conformitatea unui produs cu cerinţa de securitate generală a produselor poate fi evaluată în raport cu următoarele elemente:
- standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene relevante;
- standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul;
- orientările în domeniul evaluării securităţii produselor;
- codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul respectiv;
- stadiul prezent al cunoştinţelor ştiinţifice şi/sau tehnice;
- aşteptările rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generală a produselor.
Dacă produsul se dovedeşte periculos, conformitatea acestuia nu împiedică autorităţile competente sâ ia măsurile corespunzătoare pentru
o impune restricţii privind punerea sa pe piaţă sau să ceară retragerea de pe piaţă ori returnarea produsului (art. 3 alin. 5 din lege).
Obligaţii generale. Măsuri ce se impun
Producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit să evalueze riscurile inerente ale unui produs, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de către consumator, fără un avertisment corespunzător (art. 4 alin. 1 din lege).
Prezenţa avertismentului nu exonerează nicio persoană de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevăzute de prezenta lege.
în acest caz, producătorii trebuie să adopte măsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizează, care le permit:
- să fie informaţi de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori;
- să poată întreprinde acţiunile potrivite, inclusiv, dacă este necesar, pentru a evita aceste riscuri, să poată dispune retragerea de pe piaţă, avertizarea adecvată şi eficientă a consumatorilor, returnarea de la consumatori.
Măsurile prevăzute mai sus vor include:
- informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, precum şi informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este justificată;
-în cazul în care se consideră necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamaţiilor şi, după caz, ţinerea unui registru de reclamaţii, precum şi informarea distribuitorilor de către producător privind monitorizarea acestor produse.
Măsurile vor fi întreprinse voluntar sau la cererea autorităţilor competente.
Returnoreo1 se face ca ultimă modalitate de rezolvare, atunci când celelalte acţiuni nu sunt suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, în cazul în care producătorul consideră necesar sau când este obligat de către autoritatea competentă să ia această măsură.
Măsura de returnare se poate pune în aplicare în baza codurilor de bună conduită în domeniu, în cazul în care acestea există.
Distribuitorii2 sunt obligaţi (art. 5 alin. 1 din lege):
- so acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au cunoştinţă sau pe care ar fi trebuit să le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, neconforme cu aceste cerinţe şi
- so participe, în limitele activităţilor lor respective, la monitorizarea securităţii produselor puse pe piaţă, în special prin: transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor; pâstrorea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor; colaborarea la acţiunile întreprinse de producători şi de autorităţile competente pentru evitarea riscurilor.
în limitele activităţilor lor respective distribuitorii trebuie să ia măsuri care să permită o colaborare eficientă.
Când producătorii şi distribuitorii au cunoştinţă că unele produse prezintă pentru consumatori riscuri incompatibile cu cerinţele de securitate generală, ei trebuie sâ informeze imediat autoritâţile competente (art. 5 alin. 2 din lege).
Producătorii şi distribuitorii trebuie sâ colaboreze cu autoritâţile competente în scopul evitării riscurilor pe care le prezintă produsele pe care le furnizează sau le-au furnizat.
4. Obligaţii şi măsuri specifice profesionistului
Obligaţia de asigurare a securităţii produselor operează, încâ din momentul în care produsele sunt puse pe piaţâ şi continuă şi după contractare (art. 4 alin. 1 din lege). Astfel, obligaţia profesionistului de secu
ritate a produselor este continuo (începe înainte de vânzarea produsului şi continuă pe timpul derulării contractului)1.
în România autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor şi stabilirea măsurilor complementare este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Potrivit art. 10 alin. 1 din lege, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei poate lua următoarele masuri complementare.
a). Pentru orice produs:
- să organizeze, chiar după punerea sa pe piaţă ca fiind sigur, verificări corespunzătoare ale caracteristicilor sale de securitate, pe o scară adecvată, până la stadiul de utilizare sau de consum;
- să solicite părţilor interesate toate informaţiile necesare;
- să preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate;
b). Pentru orice produs care poate prezenta riscuri:
- să solicite marcarea cu avertismente corespunzătoare privind riscurile pe care le poate prezenta, redactate în mod clar, uşor de înţeles, lizibil şi inteligibil, în limba română, fără a exclude prezentarea şi în alte limbi;
- să se asigure la punerea pe piaţă a unui produs de existenţa unor condiţii prealabile de securitate, astfel încât produsul rezultat să fie sigur;
c). Pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, să dispună ca acestea să fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util şi sub o formă corespunzătoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;
d). Pentru orice produs care ar putea fi periculos, să interzică temporar, pe perioada necesară diferitelor controale, verificări sau evaluări ale securităţii, ca acesta să fie furnizat;
e). Pentru orice produs periculos, să interzică punerea sa pe piaţă sau atunci când este existent deja pe piaţă:
- să dispună retragerea sa efectivă şi imediată;
- să dispună returnarea şi distrugerea sa prin grija şi pe cheltuiala operatorului economic respectiv.
Măsurile care se dispun sunt aplicabile, după caz: producătorului distribuitorilor sau oricărei alte persoane.
Potrivit art. 11 alin. 1 din lege, în cazul în care România ia măsuri care restrâng punerea de produse pe piaţă sau impun retragerea ori returnarea lor, trebuie să notifice aceste măsuri Comisiei Europene, precizând şi motivele pentru care le-a adoptat.
Potrivit art. 14 alin. 2 din lege, publicul trebuie sâ aibâ occes în special la informaţiile privind identificarea produsului, natura riscului şi măsurile luate.
Reprezentanţii autorităţilor competente sunt obligaţi sâ nu divulge informaţiile obţinute care, prin natura lor, intră sub incidenţa secretului profesional în cazuri bine justificate1.
Fac excepţie de la regula de mai sus, informaţiile privind caracteristicile de securitate a produselor care pot fi făcute publice dacă sunt impuse de circumstanţe, în scopul protecţiei sănătăţii şi securităţii consumatorilor.
De menţionat că aplicarea sancţiunilor administrative nu înlătură angajarea răspunderii civile a operatorilor economici pentru pagubele generate de produsele cu defect, stabilită conform dispoziţiilor legale în vigoare.
Potrivit art. 16 din lege, orice hotărâre care implică restricţionarea punerii pe piaţă a unui produs sau impune măsura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori trebuie sâ fie motivată (în mod corespunzător).
De asemenea, măsura retragerii ori returnării unui produs trebuie notificată, imediat ce este posibil, părţii interesate.
Notificarea măsurii trebuie să indice căile legale de contestare, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, şi termenele în care aceste acţiuni de contestare trebuie să fie introduse.
De menţionat că părţile implicate trebuie să îşi poată prezenta punctul de vedere înainte de adoptarea măsurii, ori de câte ori este posibil2.
Orice măsură luată de autoritatea competentă, care restricţionează punerea pe piaţă a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori, poate face obiectul unei acţiuni judecătoreşti (art. 16 alin. 4 din lege).
