Solidaritatea debitorilor
| Comentarii |
|
solidaritatea debitorilor, Definiție. Solidaritatea codebitorilor în activitatea specifică întreprinderilor comerciale. Efectele solidarităţii codebitorilor
Definiție
Sub imperiul Codului comercial, în obligaţiile comerciale răspunderea debitorilor era solidară. Solidaritatea debitorilor în obligaţiile comerciale era reglementată în cuprinsul art. 42 care prevedea că, în obligaţiile comerciale, codebitorii sunt ţinuţi
solidar, afară de stipulaţie contrară. Aceeaşi prezumţie de solidaritate opera şi asupra fidejusorului care garanta o obligaţie comercială. în acest sens, art. 42 C. com dispunea „aceeaşi prezumţie există şi în contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţie comercială&" Aşadar, în reglementarea Codului comercial, în obligaţiile comerciale răspunderea era solidară atât pentru debitorii principali cât şi pentru fidejusori.
Actualul Cod civil, ca de altfel şi Codul civil anterior, consacră principiul divi-zibilităţii răspunderii debitorilor. Potrivit prevederilor art. 1.424 Noul Cod Civil, obligaţia este divizibilă de plin drept, cu excepţia cazului în care indivizibilitatea a fost stipulată în mod expres ori obiectul obligaţiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau intelectuală. Se observă aşadar că legiuitorul consacră ope legis divizibilitatea răspunderii debitorilor.
Regimul juridic al obligaţiei divizibile este legiferat de art. 1.422 noul Cod Civil, care stipulează că obligaţia este divizibilă între mai mulţi debitori atunci când aceştia sunt obligaţi faţă de creditor la aceeaşi prestaţie, dar fiecare dintre ei nu poate fi constrâns la executarea obligaţiei decât separat şi în limita părţii sale din datorie. Obligaţia este divizibilă între mai mulţi creditori atunci când fiecare dintre aceştia nu poate să ceară de la debitorul comun decât executarea părţii sale din creanţă.
Codul civil legiferează şi obligaţiile indivizibile. Conţinutul obligaţiilor indivizibile este reglementat de art. 1.425 noul Cod Civil, care prevede că obligaţia indivizibilă nu se divide între debitori, între creditori şi nici între moştenitorii acestora. Principalul efect al obligaţiilor indivizibile constă în faptul că fiecare dintre debitori sau dintre moştenitorii acestora poate fi constrâns separat la executarea întregii obligaţii şi, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre moştenitorii acestora poate cere executarea integrală. Un caz special de indivizibilitate legală este consacrat în materia vânzării de art. 1.697 noul cod civil care prevede că obligaţia de garanţia contra evicţiunii este indivizibilă între debitori.
în accepţiunea Codului civil, indivizibilitatea nu se confundă cu solidaritatea. în acest sens, art. 1.426 noul Cod Civil statuează că solidaritatea debitorilor sau creditorilor nu atrage, prin ea însăşi, indivizibilitatea obligaţiilor. în lipsă de stipulaţie contrară, creditorii şi debitorii unei obligaţii indivizibile nu sunt legaţi solidar.
Solidaritatea codebitorilor în activitatea specifică întreprinderilor comerciale
După ce reglementează principiul divizibilităţii răspunderii în obligaţiile cu mai mulţi debitori, Codul civil consacră şi o prezumţie de solidaritate a răspunderii debitorilor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1.446 noul Cod Civil, „solidaritatea se prezumă între debitorii unei obligaţii contractate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel".
Din textul de lege se desprind condiţiile solidarităţii răspunderii în cadrul obligaţiilor cu pluralitate de debitori. Astfel, pentru a opera prezumţia de solidaritate este necesar ca obligaţia să fi fost contractată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi. Potrivit normei, nu are relevanţă izvorul, natura ori scopul întreprinderii în legătură cu care a fost contractată obligaţia.
Aşa cum am arătat şi în cele anterioare, în cvasitotalitatea cazurilor activitatea comercială este exercitată sub forma unei întreprinderi de către întreprinzătorul
profesionist persoană fizică sau persoană juridică. Fără îndoială că debitorii unei obligaţii angajată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi comerciale vor răspunde solidar faţă de creditorul/creditorii obligaţiei respective. Cum realizarea unei întreprinderi comerciale presupune încheierea unor acte juridice comerciale, rezultă că, prin extindere, debitorii obligaţiilor asumate prin încheierea actelor juridice comerciale răspund solidar pentru obligaţiile rezultate din astfel de acte.
Excepţia solidarităţii răspunderii debitorilor este specifică obligaţiilor contractate în exerciţiul întreprinderii; dacă obligaţia nu are legătură cu întreprinderea, debitorii vor răspunde divizibil. Spre exemplu, membrii unei întreprinderi familiale contractează un credit, dar nu în vederea realizării activităţilor specifice întreprinderii, ci pentru satisfacerea unor nevoi personale, caz în care se păstrează principiul divizi-bilităţii răspunderii între debitorii contractanţi. Aşadar, pentru a opera răspunderea solidară a debitorilor este necesară legătura de cauzalitate între obligaţie şi întreprinderea în cauză.
Se impune a fi reţinut că solidaritatea operează doar asupra debitorilor care au contractat o obligaţie în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, nu şi asupra fidejuso-rilor sau asupra altor giranţi care au garantat o obligaţie asumată în realizarea sau în legătură cu o întreprindere. Aceasta înseamnă că, dacă obligaţia angajată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi a fost garantată cu garanţii reale sau personale, în lipsă de stipulaţie contrară în contract, debitorii vor răspunde solidar iar giranţii vor răspunde divizibil faţă de creditorul/creditorii unei astfel de obligaţii. Răspunderea rămâne divizibilă indiferent dacă fidejusorii sau giranţii au sau nu calitatea de profesionişti, în înţelesul Codului civil.
în sfârşit, o particularitate esenţială a răspunderii debitorilor unei obligaţii contractată pentru realizarea unei întreprinderi este aceea că, fiind consacrată de lege, debitorii răspund solidar chiar dacă acest lucru nu este specificat în actul juridic izvor al obligaţiilor.
Efectele solidarităţii codebitorilor
Principalele efecte juridice pe care le generează solidaritatea debitorilor se găsesc în cuprinsul art. 1.434 noul Cod Civil şi art. 1.447 noul Cod Civil
Potrivit dispoziţiilor art. 1.434 noul Cod Civil obligaţia solidară conferă fiecărui creditor dreptul de a cere executarea întregii obligaţii şi de a da chitanţă liberatorie pentru tot. Tot astfel, executarea obligaţiei în beneficiul unuia dintre creditorii solidari îl liberează pe debitor în privinţa celorlalţi creditori solidari.
Ca efect al solidarităţii, creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune. Urmărirea pornită contra unuia dintre debitorii solidari nu îl împiedică pe creditor să se îndrepte împotriva celorlalţi codebitori. Debitorul urmărit poate însă cere introducerea în cauză a celorlalţi codebitori (art. 1.447 noul Cod Civil).
Raportându-ne la întreprinderea comercială, respectiv la profesionistul titular al întreprinderii comerciale, conchidem că pentru obligaţiile contractate în exercitarea activităţilor specifice întreprinderii, debitorii vor răspunde solidar iar giranţii, dacă sunt, vor răspunde divizibil.
Ca efect al solidarităţii, creditorul/creditorii pot cere plata oricăruia dintre debitorii solidari fără ca ceştia să poată invoca beneficiul de diviziune. în schimb, giranţii, fiind chemaţi să răspundă, vor putea opune beneficiul de discuţiune şi de diviziune în acţiunea creditorului urmăritor, indiferent că sunt sau nu profesionişti.
în încheiere, merită evocate efectele juridice ale solidarităţii şi în privinţa întârzierii debitorilor în executarea obligaţiilor asumate. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1.526 noul Cod Civil, notificarea prin care creditorul îl pune în întârziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte şi în privinţa celorlalţi.
Notificarea făcută de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte şi în privinţa celorlalţi creditori.
solidaritatea debitorilor, regulă specifică dreptului comercial (art. 42 C.com.) şi derogatorie de la dreptul comun, potrivit căreia în obligaţiile comerciale codebitorii răspund solidar, cu excepţia cazului în care părţile au înlăturat în mod expres solidaritatea. Aceeaşi prezumţie există şi împotriva fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţie comercială, acesta răspunzând solidar cu debitorul în cazul neîndeplinirii obligaţiei de către acesta din urmă. Ea nu se aplică necomercianţilor pentru operaţiuni care, în ceea ce îi priveşte, nu sunt fapte de comerţ. Instituirea solidarităţii permite creditorului să urmărească, la alegerea sa, pe orice codebitor, pentru plata întregii datorii, fără a se putea invoca beneficiul de discuţiune sau beneficiul de diviziune. V. comerciant.
