Soluţionarea litigiilor în materie comercială
| Comentarii |
|
soluţionarea litigiilor în materie comercială, procedură specifică de soluţionare a litigiilor în materie comercială, menită să asigure desfăşurarea mai rapidă a litigiului, astfel încât perioada de timp în care insecuritatea juridică apasă asupra circuitului comercial să fie redusă cât mai mult. în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte. Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei. în scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comuni-cându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit celor arătate. Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi. înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată (art. 720^1 C.proc.civ.). în procesele şi cererile în materie comercială părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti (art. 720^2 C.proc.civ.).
Cererea de chemare în judecată va cuprinde: i) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar; ii) numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu, anexându-se dovada calităţii; iii) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare; iv) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea; v) semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia, după caz. La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile, menţionându-se care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate odată cu convocarea la concilierea directă (art. 720^3 C.proc.civ.).
La primirea cererii de chemare în judecată, când este cazul, reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii, care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere. Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puţin 3 zile. întâmpinarea va cuprinde:
i) excepţiile de procedură ce pârâtul ridică la cererea reclamantului; ii) răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii; iii) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovadă cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor; iv) semnătura. în întâmpinare vor fi menţionate şi numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar; numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu, anexându-se dovada calităţii. Prin derogare de la dispoziţiile dreptului comun, în materie comercială întâmpinarea poate fi depusă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puţin 3 zile. Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. în afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune că încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia, încheierea privind luarea măsurilor asigurătorii, măsurilor pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială, poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă a fost dată cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă a fost dată fără citarea lor (art. 720^4, art. 115, art. 720^3, art. 114^1 C.proc.civ.).
Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenfională. în cazul litigiilor pentru care este necesară realizarea concilierii directe nu este necesară o altă încercare de conciliere. Cererea reconvenţio-nală trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării. în cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională, reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. La cererea părţii interesate, instanţa ţinând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării, precum şi pentru studierea acesteia de către pârât (art. 720^5 C.proc.civ.). Procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere. Instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului. Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecată, chiar şi asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţă părţilor. Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces, îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei (art. 720^6 C.proc.civ.). În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor, în cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare. Judecătorul nu va recomanda medierea în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii. înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie (art. 720^7 C.proc.civ.) Hotărârile date în prima instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea (art. 720^8 C.proc.civ.). Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială, care se aduce la îndeplinire prin executare silită, hotărârea, purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi (art. 720^9 C.proc.civ.). V. competenţa de soluţionare a litigiilor în materie comercială, conciliere directă, hotărâre judecătorească în materie comercială.
