stare de beţie - intoxicaţie acută cu alcool etilic sau cu alte substanţe. ~ rece - beţie provocată de stupefiante (morfină, cocaină, haşiş, opiu etc.). ~ alcoolică - beţie consecutivă ingerării unei mari cantităţi de alcool. ~ voluntară -beţie provocată de consumarea benevolă de substanţe care produc acest efect. ~ accidentală -beţie produsă în mod fortuit, fără voia persoanei ajunse în această stare. Starea de beţie accidentală şi completă înlătură caracterul penal al faptei. Starea de beţie voluntară completă nu înlătură răspunderea penală, dar poate constitui, după caz, fie o circumstanţă atenuantă, fie o circumstanţă agravantă (de ex., când făptuitorul şi-a provocat dinadins această stare -beţie preordinată), fie pentru a săvârşi mai uşor infracţiunea, fie pentru a o invoca în scopul uşurării pedepsei, v. şi stare de ebrietate.
stare de ebrietate - v. stare de beţie. Conducerea în stare de ebrietate a unui autovehicul pe drumurile publice constituie infracţiune (O.U.G. nr. 195/2002). Va exista întotdeauna stare de ebrietate la conducătorul auto chiar dacă gradul îmbibaţiei alcoolice în sânge este de peste 0,8 %°, deşi starea de ebrietate se poate instala şi sub această îmbibaţie. Comiterea unor infracţiuni în stare de ebrietate realizează conţinuturi agravate ale acestora (de ex., uciderea din culpă, vătămarea corporală din culpă etc.).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Stare de beţie sau ebrietate
