Stare de necesitate
Comentarii |
|
stare de necesitate - cauză generală care înlătură caracterul penal al faptei constând în existenţa unui pericol iminent care, neputând fi înlăturat altfel, constrânge o persoană să comită o faptă prevăzută de legea penală, pentru a salva astfel, de la acel pericol, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public (art. 45 C. pen.). Nu este în stare de necesitate persoana care, în momentul săvârşirii faptei, şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. în acest caz persoana va beneficia de efectele aplicării unei circumstanţe atenuante legale generale.
stare de necesitate, împrejurare de fapt, de natură a constrânge o persoană să consimtă la încheierea unui act juridic ori să săvârşească un fapt juridic, pe care altfel nu l-ar fi consimţit ori nu l-ar fi săvârşit, în scopul de a evita sau de a limita consecinţele unui pericol grav şi iminent care ameninţă viaţa, integritatea corporală ori sănătatea sa ori a altei persoane apropiate, bunuri ale sale ori ale altor persoane sau bunuri ori interese publice, pericol ce nu putea fi înlăturat altfel.