stare de neputinţă a victimei de a se apăra - stare în care se află o persoană a cărei capacitate fizică de a se apăra a fost anihilată sau considerabil diminuată de diferite cauze de ordin fizic (de ex., este infirmă sau bolnavă) ori psihic (de ex., doarme). Constituie o împrejurare care agravează răspunderea penală a autorului unor infracţiuni (de ex., omor). în cazul în care această stare este indusă de făptuitorul însuşi, ea poate să fie absorbită în mod natural în infracţiunea comisă (de ex., violul) sau poate determina schimbarea calificării infracţiunii (furt calificat -tâlhărie).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Stare de neputinţă a victimei de a se apăra
