Subiectele raportului juridic
| Comentarii |
|
subiectele raportului juridic, subiecte ale raporturilor juridice pot fi numai amenii.
Distincția dintre trăsătura raportului juridic de a fi un raport social și subiectele raportului juridic constă în aceea că prezența omului este văzută în primul caz ca o posibilitate recunoscută acestuia de a participa la diverse raporturi juridice, în timp ce în al doilea caz implică participarea efectivă la aceste raporturi juridice. Potrivit prof. N. Popa, distincția pleacă, în realitate, de la relația existentă între calitatea de subiect de drept și capacitatea juridică - o categorie ce desemnează aptitudinea (deci posibilitatea) de a avea drepturi și obligații în raporturi juridice concrete.
Capacitatea juridică este aptitudinea recunoscută de lege unei persoane de a fi titular de drepturi și obligații juridice în diverse raporturi juridice. în acest sens, se poate distinge o capacitate juridică civilă, administrativă, penală etc. După cum, în funcție de ramura de drept, se poate distinge între capacitate de folosință și capacitate de exercițiu, capacitate de a moșteni, capacitate electorală, capacitate de a răspunde penal etc.
Din perspectiva teoriei generale a dreptului, în literatura de specialitate capacitatea juridică a fost clasificată în:
• capacitate juridică generală, adică aptitudinea de a participa ca titular de drepturi și obligații juridice în toate categoriile de raporturi juridice, fără ca legea să condiționeze această participare de îndeplinirea unor condiții
• capacitate juridică specială, adică posibilitatea recunoscută de lege de a participa ca subiect de drept în raporturile în care trebuie îndeplinite anumite condiții (de exemplu, calitatea de funcționar public, de militar, de deputat sau senator, de autoritate publică administrativă în dreptul administrativ etc.).
Prin urmare, capacitatea juridică trebuie considerată ca fiind o premisă a dobândirii calității de subiect de drept. Despre capacitatea juridică s-a afirmat că apare ca premisă inițială, legală și teoretică a calității de subiect de drept; ea este deci o condiție sine qua non a drepturilor și a obligațiilor concrete ce revin sau incumbă părților într-un raport juridic.
Subiectele de drept pot fi clasificate în subiecte individuale și subiecte colective. Astfel, dacă în categoria subiectelor individuale se încadrează persoana fizică, în categoria subiectelor colective intră persoanele juridice (subiecte distincte de drept ce au o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu și un scop - patrimonial sau nepatrimonial - conform cu prevederile legale), autoritățile statului (organele puterii legislative, executive și judecătorești), statul (se manifestă ca subiect de drept intern prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, în timp ce în plan internațional este supus regulilor dreptului internațional public).
S-a afirmat că fac parte din categoria subiectelor colective, prin prisma calității lor de persoane juridice, și organizațiile cu caracter economic nestatal (cooperatiste), organizațiile nestatale (sindicate și asociații), respectiv subiectele colective atipice (fundații, barouri de avocați etc.).
