Suma asigurată

suma asigurată, suma maximă pe care asigurătorul o poate plăti cu titlul de indemnizaţie de asigurare în ipoteza producerii cazului asigurat. 1. în asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire (art. 24 din Legea nr. 136/1995). Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut. în cazurile prevăzute în condiţiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor (art. 26 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea, în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător (art. 27 din Legea nr. 136/1995). în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o s.a. inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract (art. 28 din Legea nr. 136/1995). în cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată, proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului. Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiţi, atât la încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia (art. 29 din Legea nr. 136/1995). 2. în materia asigurării obligatorii de locuinţe.

S.a. obligatoriu - limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de asigurător pentru daunele provocate construcţiei, în funcţie de tipul locuinţei, ca urmare a producerii unui risc asigurat, în condiţiile legii [art. 2 lit. g) din Legea nr. 260/2008]. Pentru condominiile în care sunt cel puţin 4 apartamente, elementele de construcţii, spaţiile şi utilităţile fiind în proprietate indiviză comună, se va încheia câte un contract de asigurare obligatorie pentru fiecare locuinţă în parte. în acest caz, prima de asigurare se va plăti pe fiecare locuinţă în parte. în această situaţie, valoarea sumei asigurate obligatoriu, respectiv a primei obligatorii se constituie din totalul sumelor care ar fi datorate pentru fiecare locuinţă în parte, iar procentul din prima de asigurare, datorat de fiecare persoană coasi-gurată, se stabileşte în raport cu numărul de locuinţe aflate în proprietatea acesteia, respectiv în funcţie de cota-parte care revine persoanei respective din locuinţa aflată în coproprietate. Modul de repartizare la proprietari a sumelor plătite de asigurător cu titlu de despăgubire în cazul producerii riscului asigurat se stabileşte prin regulamentul-cadru emis de C.S.A (art. 24 din Legea nr. 260/2008). V. asigurare de bunuri, asigurător, risc asigurat, asigurat, beneficiar al asigurării, indemnizaţie de asigurare, franşiză, prejudiciu, primă de asigurare, asigurare obligatorie.

suma asigurată, suma asigurată nu este definită de normele legale, dar prezintă o importanţă deosebită pentru contractul de asigurare. Suma asigurată ca limită a asigurării este uzitată cu precădere în asigurările de persoane. în doctrina de specialitate, prin suma asigurată se înţelege suma maximă în limita căreia asigurătorul este obligat să plătească indemnizaţia de asigurare la ivirea cazului asigurat.

Alături de riscurile asigurate, forma de asigurare, perioada asigurată şi altele asemenea, suma asigurată contribuie la calcularea primei de asigurare.

în cazul asigurărilor de răspundere civilă, întrucât nu există o valoare de asigurare (cuantumul pagubei terţului fiind incert), suma asigurată se stabileşte prin convenţia părţilor. Există cazuri, cum este cel al asigurării de răspundere civilă auto, pentru care limitele despăgubirii, adică suma asigurată se stabileşte prin norme legale.

Prin urmare, la producerea cazului asigurat, indiferent de întinderea pagubei suferite de asigurat sau de terţa persoană, despăgubirile acordate de asigurător nu vor depăşi limita sumei asigurate. Dacă prejudiciul depăşeşte contravaloarea sumei asigurate, restul de pagubă va fi suportat de către asigurat sau de terţul vinovat de producerea acestuia.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Suma asigurată