Suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială
| Comentarii |
|
suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială, I. Reglementarea legală II. Condiţii de admisibilitate a cererii III. Sesizarea instanţei IV. Procedura de judecată
I. Reglementarea legală
1. Ultima modificare a Codului de procedură civilă prin O. U. G. nr. 138/2000, O. U. G. nr. 290/2000 şi O. U. G. nr. 59/2001, a avut drept scop adaptarea procedurii la dinamica fenomenului jurisdicţional urmărind, printre alte obiective, sporirea şi modernizarea mijloacelor procesuale de realizare a drepturilor deduse judecăţii, simplificarea şi accelerarea executării silite. în materia executării silite a fost introdusă în mod expres posibilitatea suspendării provizorii a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială.
înainte de modificare, neexistând un text special, în această materie era folosită reglementarea generală a ordonanţei, prevăzută de art. 581-582 C. pr. civ.
în prezent suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială este prevăzută în Codul de procedură civilă, Cartea V - „Despre executarea silită", secţiunea a IV-a - „Contestaţia la executare", art. 403 alin. 4 care dispune: „în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol." Acest alineat face trimitere la suspendarea executării silite pe calea dreptului comun, prevăzută de alineatele 1 -3 ale art. 403.
în temeiul art. 403 alin. 1, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare sau altă cerere privind executarea silită, poate dispune suspendarea executării, dacă se depune o cauţiune stabilită de instanţă.
2. Suspendarea provizorie a executării silite poate fi acordată de instanţă şi în cazul exercitării căilor legale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
Astfel, în ceea ce priveşte apelul, art. 284 alin. 5 C. pr. civ. statuează că „apelul declarat în termen suspendă executarea hotărârii de primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege." Prin urmare, cererea de apel (chiar termenul de apel) are caracter suspensiv de executare, cu anumite excepţii prevăzute de lege. Sunt exceptate hotărârile
cu executare vremelnică (art. 278-279 C. pr. civ.) a căror suspendare poate fi dispusă de instanţa de apel în condiţiile art. 280 C. pr. civ. şi de încheierile executorii pronunţate în cadrul procedurii necontencioase (art. 331-339 C. pr. civ.).
Potrivit art. 280 alin. 1 C. pr. civ., cererea de suspendare a executării vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul, fie deosebit, în cursul instanţei de apel. Alin. 5 al aceluiaşi articol dispune: „până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. 4“. Este vorba de cerinţa achitării unei cauţiuni, al cărei cuantum îl va fixa instanţa.
în consecinţă şi în cazul apelului împotriva hotărârilor cu executare vremelnică, instanţa competentă poate suspenda executarea pe calea ordonanţei preşedinţiale.
în cazul recursului, art. 300 alin. 1 C. pr. civ. reglementează în mod excepţional suspendarea executării hotărârii „numai în cazurile privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.” Cu excepţiile menţionate, recursul nu este suspensiv de executare. însă, art. 300 alin. 3 C. pr. civ. permite instanţei de recurs să suspende la cerere executarea hotărârii, numai după depunerea unei cauţiuni. Art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi în această situaţie (art. 300 alin. 4). Aşadar, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzute de art. 300 alin. 3, preşedintele instanţei de recurs, în cazuri urgente, poate dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială.
în situaţia contestaţiei în anulare, potrivit art. 319 C. pr. civ. „instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător." Rezultă că şi în cazul contestaţiei în anulare, până la soluţionarea de către instanţa competentă a cererii de suspendare preşedintele instanţei poate dispune, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea provizorie a executării silite.
în cazul cererii de revizuire, partea interesată poate solicita suspendarea executării în temeiul art. 325 C. pr. civ., cu aplicarea art. 403 alin. 3 şi 4 C. pr. civ. Ca urmare, suspendarea provizorie pe cale de ordonanţă preşedinţială este posibilă şi atunci când s-a introdus o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti.
în ipoteza recursului în anulare art. 330 C. pr. civ. prevede posibilitatea suspendării executării silite a hotărârii împotriva căreia s-a declarat recursul, însă în această situaţie art. 403 alin. 4 nu mai este aplicabil şi deci nu se poate dispune şi suspendarea provizorie pe cale de ordonanţă preşedinţială.
3. în ceea ce priveşte reglementarea legală a acestei instituţii, o ultimă discuţie vom face în legătură cu raportul dintre dispoziţiile art. 581-582 C. pr. civ. şi art. 403 alin. 4 C. pr. civ., respectiv art. 280 alin. 5 C. pr. civ. Apreciem că folosirea ordonanţei preşedinţiale pentru suspendarea executării silite poate avea loc numai în condiţiile art. 403 alin. 4 şi art. 280 alin. 5 C. pr. civ. Soluţia se impune prin aceea că art. 403 alin. 4 şi 280 alin. 5 C. pr. civ., constituie reglementarea specială şi, în consecinţă, derogă de la dispoziţia generală prevăzută de art. 581 C. pr. civ.
II. Condiţii de admisibilitate a cererii
1. Prima condiţie pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială este urgenţeP.
Art. 403 alin. ultim prevede urgenţa ca o condiţie esenţială pentru suspendarea provizorie a executării silite, dispunând: „în cazuri urgente preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială (...)”
Codul nu defineşte conceptul de „cazuri urgente" şi nici nu prezumă împrejurări concrete când există urgenţă. De aceea, preşedintele instanţei este cel care stabileşte de la caz la caz, în funcţie de condiţiile particulare ale speţei, dacă este îndeplinită această cerinţă.
Criteriile pe baza cărora se apreciază asupra urgenţei sunt de natură obiectivă, criteriile subiective (sociale şi morale) fiind irelevante sub acest aspect.
Urgenţa nu se prezumă, ea trebuie dovedită. Condiţia urgenţei trebuie întrunită în momentul sesizării instanţei. Dacă în perioada de timp cuprinsă între depunerea cererii şi soluţionarea irevocabilă a acesteia dispare elementul urgenţei, luarea sau confirmarea măsurii vremelnice nu mai este necesară.
Există urgenţă ori de câte ori există pericolul pierderii unui drept sau creării unei pagube iminente prin continuarea executării.
Vom exemplifica prin câteva hotărâri judecătoreşti cauze care pot justifica urgenţa în această materie. Astfel, în practică s-a decis:
„Instanţa constată că deşi executarea silită se află într-o fază avansată (licitaţie publică), la dosarul de executare nu este depus raportul de expertiză imobiliară care să stabilească valoarea reală a imobilului executat, aducându-se astfel atingere dispoziţiilor art. 373 C. pr. civ.
Dat fiind că reclamantele contestă tocmai valoarea imobilului de la care începe licitaţia, iar instanţa nu poate analiza concluziile raportului de expertiză, pentru preîntâmpinarea unei eventuale pagube în patrimoniul debitoarelor reclamante, va admite cererea şi va dispune suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la executare”.
„Cât priveşte urgenţa, ea se regăseşte în aceea că drepturile reclamanţilor nu s-ar putea realiza în mod eficace pe calea unor acţiuni de drept comun şi s-ar păgubi prin întârziere, dat fiind riscul evacuărilor din imobil înainte de soluţionarea cererii privind anularea actului de adjudecare şi a celei de anulare a formelor de executare, existând aparenţa nulităţii somaţiei şi a dovezilor de comunicare (somaţia emisă la 19.07.2002, iar dovezile de comunicare a acesteia având data de 18.07.2002).”
Din practică rezultă că ar mai putea justifica urgenţa măsurii suspendării pe cale de ordonanţă preşedinţială:
-începerea executării silite în temeiul unui titlu care nu este executoriu, potrivit legii, sau în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care nu a fost învestită cu formulă executorie, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 372 şi 374 C. pr. civ.;
- declanşarea procedurii falimentului împotriva debitorului;
- îndeplinirea de către debitor a obligaţiei înscrise în titlul executoriu;
- necomunicarea somaţiei sau a altor acte de executare către debitor;
- începerea executării silite asupra unui bun care nu este proprietatea debitorului sau a garanţilor săi;
- dreptul de proprietate comună asupra bunului imobil supus urmăririi pentru o datorie personală a unuia dintre coproprietari etc.
Dimpotrivă, jurisprudenţă a apreciat că nu este justificată urgenţa în următoarele împrejurări:
- „Instanţa constată că, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin. 1 C. pr. civ., executarea silită începută împotriva terţului poprit în baza hotărârii de validare este legală. Astfel urgenţa, ca o condiţie esenţială pentru suspendarea provizorie a executării silite în temeiul art. 403 alin. 4 C. pr. civ. nu a fost justificată şi în consecinţă, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată."
- „Instanţa constată că deşi s-a făcut dovada existenţei contestaţiei la executare totuşi nu s-a făcut dovada urgenţei. în fapt, contestatoarea a formulat o motivare generală, invocând că i s-ar crea prejudicii, fără a preciza în concret în ce constau aceste prejudicii şi fără a ataşa dovezi în vederea probării unor asemenea susţineri."
- „Instanţa reţine că în dosarul care are ca obiect contestaţia la executare formulată de reclamant, cauza a fost amânată la cererea reclamantului pentru lipsă de apărare, aceasta în condiţiile în care la acel termen s-ar fi putut soluţiona cererea de suspendare a executării silite. în aceste condiţii instanţa apreciază că reclamantul nu mai justifică „urgenţa" de care vorbeşte art. 403 alin. 4 C. pr. civ.".
- „Prin cererea formulată reclamantul nu invocă vreun impediment la executare şi nici vreo neregularitate a procedurii execuţionale, criticând doar legalitatea şi temeinicia titlului executoriu. Cum acestea nu pot fi puse în discuţie printr-o cerere de suspendare provizorie a executării silite, urmează ca instanţa să respingă cererea formulată ca neîntemeiată."
2. Caracterul vremelnic
Această cerinţă rezultă atât din condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale în general, cât şi din dispoziţiile art. 403 alin. 4 C. pr. civ. în temeiul acestui articol suspendarea provizorie pe cale de ordonanţă preşedinţială durează până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare introduse în temeiul dreptului comun (art. 403 alin. 1 şi 2).
Prin urmare, măsura luată pe cale de ordonanţă este limitată în timp, pe această cale
neputându-se lua măsuri definitive. Considerăm că întotdeauna în dispozitivul ordonanţei trebuie să se precizeze limita determinată în timp a suspendării dispuse, respectiv, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare introduse pe calea dreptului comun.
3. Neprejudecarea fondului
Deşi această condiţie nu este expres prevăzută de art. 403 alin. 4 C. pr. civ., ea decurge
din cea anterioară şi din condiţiile de exerciţiu ale ordonanţei preşedinţiale.
Neprejudecarea fondului nu înseamnă însă că pe această cale s-ar putea dispune o măsură arbitrară. Doctrina şi jurisprudenţă sunt unanime în a recunoaşte judecătorului
dreptul de a face un examen sumar al cauzei, de a „pipăi fondul". în urma acestei examinări sumare, judecătorul stabileşte de partea cui este aparenţa dreptului.
Condiţia neprejudecării fondului are drept consecinţă faptul că pe calea ordonanţei preşedinţiale de suspendare a executării nu se pot lua şi alte măsuri privind executarea silită.
In acest sens, în practică s-a precizat: „Art. 280 alin. final C. pr. civ., dispune că suspendarea executării vremelnice poate fi încuviinţată şi prin ordonanţă preşedinţială.
Este nelegală hotărârea instanţei de a dispune pe calea ordonanţei preşedinţiale anularea formelor de executare, întrucât condiţiile de admisibilitate impuse de lege au fost nesocotite."
4. Formularea valabilă a unei cereri de suspendare de drept comun
Aşa cum am precizat anterior, măsura dispusă pe cale de ordonanţă preşedinţială este vremelnică, ea subzistă până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare introduse în temeiul art. 403 alin. 1, 2 C. pr. civ., sau în conformitate cu art. 280 alin. 1 C. pr. civ., art. 300 alin. 3, 319 sau 325 C. pr. civ.
Din reglementarea legală rezultă că suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială are un caracter accesoriu faţă de cererea de contestaţie la executare în care s-a solicitat şi suspendarea executării sau faţă de cererea de suspendare a executării hotărârii judecătoreşti în cazul exercitării căilor de atac (apel, în cazurile prevăzute de lege; recurs, contestaţie în anulare, revizuire).
în absenţa unei cereri de suspendare a executării de drept comun, suspendarea provizorie pe cale de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă. Soluţia este determinată de faptul că în acest caz nu se respectă una din condiţiile imperative ale legii (art. 280 alin. 5 C. pr. civ. sau 403 alin. 4 C. pr. civ.).
Aceasta este şi soluţia jurisprudenţei. Astfel, într-o sentinţă s-a hotărât: „potrivit art. 403 alin. ultim C. pr. civ., în cazuri urgente se poate dispune suspendarea provizorie a executării pe calea ordonanţei preşedinţiale până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzută de art. 403 alin. 1 C. pr. civ. Din analiza acestui text legal rezultă că suspendarea provizorie pe calea ordonanţei preşedinţiale poate fi dispusă numai în situaţia în care debitorul promovase anterior o contestaţie la executare în care să se formuleze şi cererea de suspendare a executării silite în condiţiile prevăzute de art. 403 C. pr. civ.
Cum în cauză reclamanta nu a formulat anterior contestaţie la executare, cererea sa de suspendare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă."
III. Sesizarea instanţei
1. Instanţa competentă
Conform art. 403 alin. 4 C. pr. civ. instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială este instanţa care judecă cererea de contestaţie la executare. Aceasta este fie instanţa de executare (art. 400 alin. 1 C. pr. civ.) fie instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută în cazul contestaţiei privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (art. 400 alin. 2 C. pr. civ.).
în ipoteza în care cererea de suspendare este întemeiată pe exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de control judiciar.
în cazul în care cererea de suspendare pe cale de ordonanţă se introduce la o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, soluţia este declinarea competenţei în favoarea instanţei competente. în acest sens, jurisprudenţă a hotărât: „Din interpretarea sistematică şi logică a art. 403 alin. 1 şi 4 şi art. 400 C. pr. civ., se desprinde concluzia că şi cererea de suspendare provizorie a executării, care este „accesorie" contestaţiei la executare este de competenţa instanţei de executare, iar în cazul unei contestaţii la titlu, este de competenţa instanţei care soluţionează o astfel de cerere. în consecinţă, întrucât titlul executoriu este pronunţat de Tribunalul Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la titlu aparţine Tribunalului Bucureşti."
2. Cererea de suspendare a executării
în materia suspendării pe cale de ordonanţă preşedinţială codul de procedură civilă nu cuprinde dispoziţii cu privire la elementele cererii şi în consecinţă se aplică dreptul comun (art. 112 C. pr. civ.). însă dat fiind caracterul sumar al procedurii nu este obligatoriu ca cererea de ordonanţă să cuprindă toate elementele cererii de chemare în judecată, ci este suficient să indice numele şi domiciliul părţilor, dosarul contestaţiei la executare (sau numărul dosarului ce are ca obiect cererea de suspendare de drept comun), dosarul de executare al instanţei, probele ataşate la cerere.
în afara acestor elemente cererea trebuie să cuprindă motivul suspendării, justificarea urgenţei, având în vedere condiţiile concrete ale cauzei.
3. Plata cauţiunii
Din reglementarea acestei instituţii rezultă că pentru suspendarea provizorie a executării nu este necesară plata unei cauţiuni. Prin excepţie, pentru suspendarea provizorie pe cale de ordonanţă preşedinţială a execuţiei vremelnice, în temeiul art. 280 alin. 5 C. pr. civ. se prevede expres cerinţa dării unei cauţiuni al cărei cuantum îl va fixa instanţa.
în cazul ordonanţei prevăzute de art. 403 alin. 4 C. pr. civ., legea nu prevede necesitatea depunerii cauţiunii. Acest articol prevede expres cauţiunea numai în ipoteza suspendării de drept comun (alin. 1).
Aceeaşi este situaţia şi în cazul cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti în temeiul exercitării căilor de atac. Legea prevede cauţiunea numai pentru cererea de suspendare de drept comun (art. 300 alin. 3 C. pr. civ., art. 319 C. pr. civ., art. 325 C. pr. civ.), nu şi pentru suspendarea provizorie pe cale de ordonanţă preşedinţială.
în doctrină s-a exprimat opinia că şi în situaţia cererilor de suspendare întemeiate pe art. 403 alin. 4 este necesară plata unei cauţiuni. Argumentul în sensul necesităţii cauţiunii şi în ipoteza art. 403 alin. 4 este acela că din ansamblul reglementării rezultă generalizarea cauţiunii. Un alt argument este că „numai astfel se poate evita formularea unor cereri abuzive deoarece un debitor de rea-credinţă care ar obţine fără cauţiune chiar şi numai pentru câteva zile suspendarea executării unor hotărâri definitive ar putea crea mari prejudicii creditorului.
Nu punem la îndoială justeţea acestor argumente, însă din interpretarea logică şi sistematică a art. 403 nu rezultă necesitatea cauţiunii în cazul suspendării pe cale de ordonanţă a executării silite. Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor referitoare la suspendarea executării silite rezultă că legiuitorul a generalizat cauţiunea numai pentru suspendarea de drept comun. Dimpotrivă, suspendarea pe cale de ordonanţă preşedinţială poate fi dispusă, ca regulă generală, fără plata cauţiunii, cu excepţia deja menţionată. Legea prevede expres cauţiunea numai pentru suspendarea întemeiată pe art. 403 alin. 1 C. pr. civ. Dispoziţia art. 403 alin. 4 C. pr. civ. constituie regula specială şi în consecinţă derogă de la dreptul comun reprezentat în această materie de art. 403 alin. 1 C. pr. civ. Spre deosebire de art. 403 alin. 4 C. pr. civ., în art. 280 alin. 5 C. pr. civ. se prevede expres că suspendarea executării pe cale de ordonanţă se face cu respectarea cerinţei de la alin. 4, referitoare la plata cauţiunii.
Aşadar, atunci când a dorit fixarea unei cauţiuni şi în cazul suspendării executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, legiuitorul a prevăzut expres acest lucru. De aceea, consecvenţa impunea ca şi în cazul art. 403 alin. 4 C. pr. civ. să se prevadă expres necesitatea respectării cerinţei prevăzute la alin. 1 referitoare la plata cauţiunii.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât atât modificarea alineatelor 4 şi 5 ale art. 280 C. pr. civ., cât şi introducerea art. 403 cu actualul conţinut, au avut loc prin O. U. G. nr. 138/2000.
Apreciem şi noi că această distincţie între cele două ipoteze de suspendare a executării pe cale de ordonanţă nu este justificată şi propunem, de lege ferenda, ca într-o viitoare modificare a Codului de procedură civilă să se prevadă expres cauţiunea şi la art. 403 alin. 4 C. pr. civ.
în practica instanţelor bucureştene, soluţionarea cererii de suspendare a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială în temeiul contestaţiei la executare se face fără plata cauţiunii. Exemplificăm cu o soluţie a jurisprudenţei: „în legătură cu cauţiunea se mai impune a se arăta că art. 403 alin. 4 C. pr. civ. nu instituie nici o obligaţie în acest sens. Despre cauţiune se vorbeşte doar în cazul cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la executare, reglementată de art. 403 alin. 1 C. pr. civ. Suspendarea executării întemeiată pe art. 403 alin. 4 C. pr. civ. este una provizorie (...) şi nu există obligaţia de plată a cauţiunii. Atunci când s-a urmărit plata cauţiunii s-a prevăzut expres (...)“.
Această practică a fost confirmată recent şi de Curtea Supremă de Justiţie, care a decis: „în conformitate cu prevederile art. 300 alin. 3, coroborat cu art. 403 alin. 3 şi alin. 4 şi art. 581 şi 582 C. pr. civ., se reţine că cererea de suspendare provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială se poate soluţiona fără citarea părţilor si în lipsa unei cauţiuni (...p.
în privinţa cauţiunii prevăzute de art. 280 alin. 5 C. pr. civ. trebuie să se ţină seama de art. 392 C. pr. civ., potrivit căruia „hotărârea care obligă pe o parte ca să dea o cauţiune (...) va arăta şi termenul când să aducă acea cauţiune." Aşadar, instanţa competentă, înainte să soluţioneze cererea de suspendare pe cale de ordonanţă va stabili întâi cauţiunea, apoi termenul în care trebuie achitată şi numai după depunerea cauţiunii va acorda un termen pentru soluţionarea cererii. Dacă în termenul acordat cauţiunea nu a fost achitată, cererea va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 371 C. pr. civ., depunerea sau consemnarea cauţiunii se face numai la C. E. C., la dispoziţia instanţei de executare.
IV. Procedura de judecată
Soluţionarea cererii de ordonanţă în temeiul art. 403 alin. 1 C. pr. civ. este dată în competenţa preşedintelui instanţei.
în cazul prevăzut de art. 28 alin. 5 C. pr. civ., cererea se soluţionează de instanţa de apel. în această situaţie, preşedintele instanţei de apel va desemna completul care va judeca cererea. Dimpotrivă, în ipoteza art. 403 alin. 4 C. pr. civ., preşedintele instanţei nu poate delega un judecător care să soluţioneze cererea de suspendare provizorie. în acest fel s-ar încălca dispoziţia imperativă a legii, potrivit căreia doar „preşedintele instanţei" poate judeca ordonanţa de suspendare.
Dacă asupra cererii de suspendare provizorie a executării în temeiul art. 403 alin. 4 s-a pronunţat alt judecător decât preşedintele sau vicepreşedintele instanţei, respectiv, preşedintele secţiei - atunci când este cazul (ne referim la ipoteza căilor de atac - considerăm că hotărârea poate fi casată în temeiul art. 312 alin. 3 cu aplicarea art. 304 pct. 1 C. pr. civ.
în toate cazurile, judecarea cererii se face după regulile procedurii contencioase, cu derogările determinate de urgenţa măsurii. Soluţionarea cererii se face cu respectarea dispoziţiilor art. 581 şi 582 C. pr. civ. Cererea este supusă taxei de timbru şi timbrului judiciar.
Caracterul urgent determină o primă derogare de la dreptul comun: cererea se judecă fără citarea părţilor. Aceasta este regula generală în această materie. Atunci când împrejurările cauzei permit, se poate dispune şi citarea părţilor chiar fără respectarea termenului de 5 zile. în cazul în care cererea se judecă fără citarea părţilor pentru respectarea principiului egalităţii, instanţa va lua măsura pe baza cererii fără concluziile nici uneia dintre părţi.
în materie de probaţiune nu există reguli speciale, dar soluţionarea cererii fără citarea părţilor şi într-un termen scurt are drept consecinţă că singura probă pentru justificarea urgenţei este proba cu înscrisuri. Considerăm că în afara înscrisurilor depuse de reclamant - pentru o apreciere justă în cauză - se impune cu necesitate ca preşedintele instanţei să ataşeze, după caz, dosarul de executare silită la care se referă cererea de suspendare, dosarul contestaţiei la executare sau dosarul în care s-a pronunţat hotărârea ce se atacă.
Cererea de suspendare provizorie se soluţionează printr-o sentinţă denumită ordonanţă.
Uneori, în practică se pronunţă o încheiere. Soluţia este greşită, deoarece art. 403 alin. 3 prevede că numai asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, instanţa se pronunţă prin încheiere. Alin. 4 al art. 403 nu dispune cu privire la hotărârea care se va pronunţa (încheiere sau sentinţă) şi de aceea îşi va găsi aplicarea nu alin. 3, ci dreptul comun în materia ordonanţei - art. 582 C. pr. civ.
Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare (art. 581 alin. 3 C. pr. civ.).
Ordonanţa este executorie (art. 581 alin. 4 C. pr. civ.).
Cât priveşte căile de atac, ordonanţa dată în această materie este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Ordonanţa îşi produce efectul suspensiv până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare formulate pe calea dreptului comun (art. 403 alin. 1 şi 2, art. 300 alin. 1, art. 319 C. pr. civ., art. 325 C. pr. civ.).
Ordonanţa preşedinţială de suspendare a executării nu va avea putere de lucru judecat în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare de drept comun.
în principiu, măsura luată poate fi schimbată sau revocată printr-o altă ordonanţă, deci nu are putere de lucru judecat nici în raport cu o altă cerere de ordonanţă.
Dacă însă situaţia de fapt avută în vedere la pronunţarea primei ordonanţe nu s-a schimbat, nu este posibilă pronunţarea altei ordonanţe.
în această ipoteză, dacă există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, se va admite excepţia autorităţii de lucru judecat şi se va respinge cererea de suspendare provizorie.
în acest sens s-a hotărât şi în practică: „instanţa reţine că aceeaşi cerere de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de faţă a fost soluţionată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 9923/2002. Dosarul a avut acelaşi obiect - suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă a titlului executoriu nr. 301/2002 emis de intimata D. G. V., a fost între aceleaşi părţi şi a avut aceeaşi cauză: emiterea titlului executoriu ca urmare a actului de control nr. 1066/2001. Faţă de această situaţie de fapt, instanţa constată că în cauză sunt întrunite elementele autorităţii de lucru judecat.
Deşi cererea este formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, situaţia de fapt în cele două cauze, motivele de suspendare sunt aceleaşi, astfel încât există autoritate de lucru judecat. Faţă de aceste considerente, instanţa va admite excepţia autorităţii de lucru judecat în baza art. 1201 C. civ., văzând şi dispoziţiile art. 166 C. pr. civ., va respinge cererea pentru existenţa autorităţii de lucru judecat".
După această analiză a dispoziţiilor Codului de procedură civilă cu privire la suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială putem trage concluzia că acestea corespund dinamicii actuale a problemelor executării silite. însă pentru o aplicare unitară a acestor dispoziţii credem că este necesară intervenţia legiuitorului, pentru a înlătura interpretarea diferită cu privire la plata cauţiunii.
