Tactica ascultării învinuitului (inculpatului)
| Comentarii |
|
tactica ascultării învinuitului (inculpatului), activitate complexă care constă în utilizarea, în conformitate cu legea, în timpul ascultării a unor metode şi procedee tactice specifice de valorificare a mijloacelor de probă, a altor date privitoare la acestea şi la împrejurările comiterii infracţiunii, în scopul aflării adevărului în cauză. T.a.î.(i) presupune pregătirea ascultării, cît şi desfăşurarea acesteia.
1. în cadrul pregătirii a.î. (inculpatului) se realizează următoarele activităţi : studierea materialului probator al cauzei, cunoaşterea personalităţii învinuitului (inculpatului), însuşirea unor cunoştinţe de specialitate şi a terminologiei specifice cauzei cercetate, stabilirea modului cum se va desfăşura ascultarea; organizarea locului unde urmează să se desfăşoare ; planul de ascultare (chestionarul) cu problemele de lămurit şi întrebările ce vor fi adresate; citarea şi aducerea învinuitului (inculpatului) la locul unde se face ascultarea.
2. Desfăşurarea a.î. (inculpatului) trebuie să se realizeze corespunzător cerinţelor stabilite de codul de procedură penală şi regulilor tacticii criminalistice, ceea ce presupune ca desfăşurarea ascultării învinuitului (inculpatului) să se facă într-o anumită ordine, individual, cu asigurarea dreptului la apărare, cu parcurgerea a trei etape şi anume:
a) Prima etapă constă în verificarea identităţii învinuitului (inculpatului) în cadrul căreia se urmăreşte şi obţinerea unor date referitoare la studii, loc de muncă, ocupaţie, situaţia militară, antecedente penale şi altele care să dea o imagine cu privire la personalitatea sa; aducerea la cunoştinţă a învinuirii cu precizarea textului de lege în care fapta este incriminată. I se pune în vedere să declare tot ceea ce ştie cu privire la faptă şi învinuirea adusă, cerîndu-i să dea o declaraţie scrisă personal despre aceasta. Dacă învinuitul (inculpatul) nu poate sau refuză să dea declaraţie scrisă, se va face menţiune in procesul verbal care se încheie,
b) în etapa a doua a ascultării, învinuitul (inculpatul) este lăsat să relateze liber tot ceea ce are de spus în legătură cu învinuirea ce i se aduce. El trebuie să fie ascultat cu tact şi răbdare, să nu fie întrerupt decît în situaţia în care constată că se îndepărtează prea mult de la faptă şi învinuirea asupra cărora este ascultat. Uneori, în cursul relatării libere, învinuitul (inculpatul) poate să facă declaraţii şi despre alte fapte şi împrejurări care exced fapta pentru care este învinuit,
c) Ultima etapă a ascultării constă în punerea întrebărilor şi în ascultarea răspunsurilor date care vor fi consemnate in declaraţia scrisă. De modul cum vor fi formulate şi adresate întrebările (clare, concise, la obiect, să nu fie sugestive etc.) vor depinde şi răspunsurile date de învinuit (inculpat) şi respectiv aflarea adevărului în cauză. Fixarea arătărilor învinuitului (inculpatului) se face în declaraţii scrise personal de învinuit (inculpat) şi în declaraţii scrise de organul de urmărire penală.
