tâlhărie - infracţiune prevăzută de art. 211C. pen., care constă într-un furt săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, sau într-un furt urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. Fapta este mai aspru sancţionată când este comisă de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică sau paralizantă, de o persoană mascată, deghizată sau travestită; în timpul nopţii; într-un mijloc de transport; într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia; dacă a avut ca urmare vătămarea corporală a sănătăţii victimei ori moartea acesteia, v. şi furt.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Tâlhărie
