Tentativă
| Comentarii |
|
tentativă - formă atipică a infracţiunii reglementată de art. 20,21 C. pen. Constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul. în raport cu gradul de realizare a laturii obiective a infracţiunii, tentativa are ca modalităţi: ~ neterminată (imperfectă, incompletă, simplă, faptă tentată) - executarea acţiunii incriminate nu a fost dusă până la sfârşit, ci a fost întreruptă, voit sau nevoit, de către autor, reali-zându-se doar o parte din activitatea infracţională, şi ~ terminată (perfectă, completă, faptă neizbutită) - executarea acţiunii ce constituie element material a fost complet efectuată, dar rezultatul urmărit nu s-a produs, din cauze independente de voinţa autorului. în raport cu cauzele care au făcut ca latura obiectivă să nu se realizeze integral, tentativa are ca modalităţi: ~ proprie - când, sub aspectul mijloacelor folosite de făptuitor şi al obiectului material, existau toate condiţiile pentru ca executarea începută să poată fi terminată şi rezultatul să se producă; ~ improprie - când infracţiunea nu s-a consumat datorită caracterului impropriu, inapt de a produce rezultatul, al mijloacelor folosite, sau datorită absenţei obiectului material; ~ relativ improprie - când mijloacele folosite sunt proprii prin natura lor, să producă rezultatul, dar, în cazul concret respectiv, s-au dovedit defectuoase ori insuficiente sau când obiectul material, deşi existent în realitatea obiectivă, nu s-a găsit, în mod accidental, la locul unde făptuitorul credea că se află; ~ absolut improprie - când imposibilitatea de a se consuma infracţiunea se datorează modului absurd în care a fost concepută executarea ori folosirii unor mijloace care, prin natura lor, sunt absolut inapte a produce rezultatul urmărit, sau, în fine, inexistenţei absolute a obiectului material în momentul începerii executării. Tentativa absolut improprie nu este incriminată. Conform teoriei incriminării limitate a tentativei, aceasta se pedepseşte numai în cazurile prevăzute expres de lege, iar sancţiunea este mai uşoară decât fapta consumată. Tentativa nu se pedepseşte dacă autorul a întrerupt de bună voie executarea sau a împiedicat producerea rezultatului. v. şi desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului.
tentativă, formă atipică a infracţiunii care constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul, datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că, în timpul săvârşirii actelor de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. în raport cu gradul de realizare a laturii obiective a infracţiunii, tentativa poate fi: a) neterminată (imperfectă, incompletă, simplă, fapta tentată) - executarea acţiunii incriminate nu a fost dusă până la sfârşit, ci a fost întreruptă, voit sau nevoit de către autor, realizându-se doar o parte din activitatea infracţională; b) terminată (perfectă, completă, faptă neizbutită) -executarea acţiunii ce constituie un element material a fost complet efectuată, dar rezultatul urmărit nu s-a produs, din cauze independente de voinţa autorului. în raport cu cauzele care au făcut ca latura obiectivă să nu se realizeze integral, tentativa poate fi: a) proprie -când, sub aspectul mijloacelor folosite de făptuitor şi al obiectului material existau toate condiţiile pentru ca executarea începută să poată fi terminată şi rezultatul să se producă; b) improprie - când infracţiunea nu s-a consumat datorită caracterului impropriu, inapt de a produce rezultatul, al mijloacelor folosite, sau datorită absenţei obiectului material; c) relativ improprie - când mijloacele folosite sunt proprii prin natura lor, să producă rezultatul, dar, în cazul concret respectiv, s-au dovedit defectuoase ori insuficiente sau când obiectul material, deşi existent în realitatea obiectivă, nu s-a găsit, în mod accidental, la locul unde făptuitorul credea că se află; d) absolut improprie - când imposibilitatea de a se consuma infracţiunea se datorează modului absurd în care a fost concepută executarea ori folosirii unor mijloace care, prin natura lor, sunt absolut inapte a produce rezultatul urmărit, sau, în fine, inexistenţei absolute a obiectului material în momentul începerii executării. Tentativa absolut improprie nu este incriminată. Tentativa nu se pedepseşte dacă autorul a întrerupt de bună voie executarea sau a împiedicat producerea rezultatului.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Tentativă
