Termen de păsuire în materie de asigurări
| Comentarii |
|
termen de păsuire în materie de asigurări, termen în cadrul căruia asiguratul poate plăti prima de asigurare, deşi termenul de plată expirase, fără a-i fi aplicate sancţiuni contractuale de către asigurător. în cadrul acestui termen, contractul de asigurare este în vigoare, părţile fiind ţinute de obligaţiile asumate. Pentru a opera acest efect, este însă necesar ca părţile să fi prevăzut expres în contractul de asigurare existenţa unui asemenea termen de păsuire. V. asigurare, primă de asigurare, asigurat, asigurător.
termenul de păsuire, plata primei de asigurare ca principală obligaţie a asiguratului poate fi plătită o singură dată, la încheierea contractului de asigurare, sau poate fi fracţionată pe mai multe tranşe lunare, trimestriale ori pe alte unităţi de timp. Când, potrivit înţelegerii părţilor, prima se achită în mai multe tranşe, suntem practic în prezenţa mai multor scadenţe ale acesteia. Pentru protejarea asiguraţilor sau din raţiuni de portofoliu, asigurătorii inserează în contractul de asigurare o clauză care dă dreptul asiguratului să plătească prima de asigurare şi după împlinirea scadenţei, evitând astfel sancţiunea încetării asigurării prin reziliere. în practică, astfel de termene sunt cuprinse între 15 şi 30 de zile şi poartă denumirea de „termene de păsuire”. Consecinţa juridică esenţială pe care o generează o asemenea clauză contractuală este aceea că asigurătorul primeşte suma datorată de asigurat cu titlu de primă, dar se evită rezilierea contractului în acest interval de timp.
Prin urmare, contractul de asigurare îşi produce toate efectele juridice, ceea ce înseamnă că dacă în interiorul termenului de păsuire se produce evenimentul asigurat, asigurătorul va fi obligat la despăgubiri, având posibilitatea compensării acestora cu suma datorată de asigurat cu titlu de primă de asigurare .
Sunt însă cazuri în practică în care se stipulează în contractul de asigurare o clauză de suspendare a asigurării ca efect al neplăţii sumelor datorate cu titlu de prime de asigurare. Se înţelege că producerea cazului asigurat pe perioada suspendării contractului datorită neplăţii primelor nu produce nicio obligaţie în sarcina asigurătorului, în sensul că acesta nu va putea fi îndatorat la acoperirea despăgubirilor. Deci, pentru această din urmă situaţie, contractul de asigurare nu este reziliat, numai că efectele lui sunt suspendate până la achitarea primelor de către asigurat. Este posibil ca în contract să se prevadă un anumit interval de timp după plata primelor în care contractul să se reactiveze şi implicit asiguratul să fie în asigurare. De pildă, se poate stipula că asigurarea îşi reia efectele după 24 de ore sau o altă unitare de timp de la achitarea primelor de asigurare restante.
