telegrama, comunicare transmisă prin intermediul telegrafului şi care reprezintă un mijloc de probă specific în materie comercială. Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează cu [...] t. (art. 46 C.com.). T. face probă, ca act sub semnătură privată, când originalul este subscris de însuşi expeditorul. Ea are aceeaşi forţă probantă, chiar dacă nu este semnată de expeditor, dacă se probează că originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis de expeditor. în caz când identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul t. s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poştale, proba contrarie este admisă. Data t. stabileşte, până la proba contrarie, ziua şi ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice (art. 47 C.com.). în caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei t., se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea expeditorul unei t. se prezumă a fi fără culpă dacă s-a îngrijit să o colaţioneze sau să o transmită conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-poştale (art. 48 C.com.). V. probe în materie comercială.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Telegrama
