Tutore
| Comentarii |
|
tutore, persoană fizică numită prin decizia autorităţii tutelare spre a îndeplini, sub supravegherea, controlul şi îndrumarea acesteia, sarcina tutelei faţă de un minor sau faţă de o persoană pusă sub interdicţie. Poate fi t. orice persoană, cu excepţia celor expres prevăzute de lege ca nefiind compatibile cu această sarcină, şi anume: a) minorul sau cel pus sub interdicţie; b) cel decăzut din drepturile părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore; c) cel care este lipsit de exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări; d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege şi de a fi ales;
e) cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta; f) cel care, din cauza intereselor sale, potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei. Când una din împrejurările de mai sus se iveşte în timpul tutelei, t. va fi îndepărtat. T. este obligat să accepte sarcina tutelei, cu excepţia următoarelor cazuri, expres prevăzute de lege, în care el poate să o refuze: a) cel care a împlinit vârsta de 60 de ani; b) femeia însărcinată sau mamă a unui copil mai mic de 8 ani; c) cel care creşte şi educă doi sau mai mulţi copii; d) cel care exercită o altă tutelă sau o curatelă; e) cel care, din cauza bolii, a infirmităţii, a felului îndeletnicirii, a depărtării domiciliului său de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar putea îndeplini în mod corespunzător sarcina tutelei. Persoana aflată într-una din situaţiile de mai sus este liberă să decidă dacă acceptă sau nu tutela, iar în cazul când o asemenea împrejurare se iveşte în timpul tutelei, t. poate cere să fie înlocuit. Sarcina tutelei impune t. două categorii de obligaţii: a) de a îngriji de persoana minorului; b) de a administra bunurile acestuia şi de a-l reprezenta, respectiv a-i încuviinţa actele civile. T. are, totodată, obligaţia de a prezenta în faţa autorităţii tutelare dări de seamă anuale despre felul în care a adus la îndeplinire sarcina tutelei. în principiu, t. îşi exercită sarcina în mod gratuit, dar autoritatea tutelară îi poate acorda, după caz, o remuneraţie de până la 10% din veniturile produse de bunurile minorului aflat sub tutela sa [v. şi procedura de instituire a tutelei minorului; procedura înlocuirii tutorelui; procedura îndepărtării tutorelui].
tutore - persoană care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin, în baza tutelei, în scopul ocrotirii unui minor care, din cauzele prevăzute de lege, este lipsit de îngrijirea părintească ori a unui alienat sau debil mintal. Violul săvârşit de către tutore asupra minorului pe care îl are sub ocrotire, ori actul sexual cu minorul care nu a împlinit 15 ani, aflat sub ocrotirea sa, constituie împrejurări agravante ale infracţiunii de viol şi de act sexual cu un minor.
tutore, persoană fizică numită prin decizia autorităţii tutelare pentru a îndeplini, sub supraveghere, controlul şi îndrumarea acestuia, sarcina tutelei cu privire la un minor sau cu privire la o persoană pusă sub interdicţie.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Tutore
