Termen în cunoştinţă
| Comentarii |
|
termen în cunoştinţă, modalitatea procesuală, derogatorie de la procedura citării efective, de încunoştinţare directă a părţilor în şedinţa de judecată sau cu ocazia primirii cererilor prin care instanţa este sesizată, despre data la care urmează să aibă loc viitoarele dezbateri judiciare în pricina în care acestea se judecă. Pentru ca darea t.c. să fie posibilă este necesar ca partea să fie prezentă - personal sau prin mandatar - la operaţiunea de fixare a termenului la care urmează să aibă loc înfăţişarea. Astfel: a) partea care a fost prezentă la înfăţişare, în caz de amânare a judecăţii, nu va mai fi citată în tot cursul instanţei, fiind prezumată a cunoaşte toate termenele ulterioare; b) când reclamantul depune personal cererea de chemare în judecată şi este prezent la fixarea termenului de judecată, el va lua t.c. în mod excepţional, darea t.c. nu poate opera în următoarele cazuri: a) de redeschidere a judecăţii după ce aceasta a fost suspendată; b) de repunere a cauzei pe rol după închiderea dezbaterilor, când instanţa găseşte că sunt necesare noi lămuriri; c) de chemare a părţii la interogatoriu; d) în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor. Aceste excepţii se justifică astfel: în primele cazuri, părţile nu sunt obligate să urmărească continuu stadiul în care se află pricina, în cel de al treilea caz, citarea specială cu menţiunea „personal la interogatoriu" este necesară, deoarece numai în atare condiţii partea este ţinută să suporte eventualele consecinţe rezultate din neprezentarea pentru a răspunde la interogatoriu, iar în ultima situaţie, întrucât persoanelor în discuţie le este imposibil să părăsească locul unde se află fără încuviinţare, iar citaţia justifică acordarea permisiunii de deplasare. Darea t.c. este valabilă numai pentru o singură instanţă. în cazul exercitării căilor de atac (apel, recurs, revizuire etc.) poate opera din nou darea t.c., dar numai dacă partea se prezintă la unul din termenele fixate în calea de atac exercitată [v. şi primirea cererii de chemare în judecată; citarea părţilor; chemare la interogatoriu]
TERMEN ÎN CUNOŞTINŢĂ, dată fixată de instanţa de judecată pentru soluţionarea unei cauze, comunicată direct uneia sau unora dintre părţi, în condiţiile prevăzute de lege, care face ca partea sau părţile respective să aibă obligaţia de a se prezenta la judecată fără a mai fi necesară citarea lor în acest scop. în cauzele civile, la depunerea cererii de chemare în judecată de către reclamant, acesta primeşte termen în cunoştinţă; de asemenea oricare dintre părţi, prezentă la dezbateri la unul din termene, nu va mai fi citată pentru termenele ulterioare, presupunându-se că, odată prezentă la un termen, ea le cunoaşte şi pe următoarele. În cauzele penale, partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu excepţia militarilor şi a deţinuţilor care sunt citaţi la fiecare termen. Termenul în cunoştinţă nu este valabil însă în procesele civile şi în cele penale, în cazurile de repunere pe rol a cauzei; de asemenea, nu se aplică în procesele civile, în cazuri de redeschidere a judecăţii după ce aceasta fusese suspendată, precum şi în cazul chemării părţilor la interogatoriu.
