Traducător
| Comentarii |
|
traducător, persoană numită de instanţă pentru a traduce în limba română acte redactate într-o altă limbă ori pentru a reproduce în limba vorbită declaraţii, comunicări, concluzii etc. scrise sau spuse în proces într-o altă limbă ori într-un alt mod de comunicare (de exemplu, prin semne) care nu sunt cunoscute de instanţă sau accesibile înţelegerii acesteia. Necesitatea recurgerii la oficiile unui t. se iveşte, de regulă, când se folosesc ca mijloace de probă acte scrise într-o altă limbă sau se îndeplinesc acte procesuale cu ori faţă de persoane care nu cunosc limba română, precum şi în cazul în care, din cauza unor infirmităţi, anumite persoane nu-şi pot exprima ideile sau înţelege dezbaterile care au loc şi consemnările ce se fac de către instanţă (de exemplu, un surdo-mut, parte sau martor într-un proces civil, care nu ştie să scrie sau să citească). După caz, oficiile persoanelor care îndeplinesc în procesul civil funcţia de t. se concretizează în următoarele două forme: prin traducere şi prin reproducere: a) traducerea este redarea în limba română a înscrisurilor scrise într-o limbă străină; în procesul civil se recurge la traducerea înscrisurilor - ce pot servi ca mijloc de probă - numai în cazul în care partea adversă contestă exactitatea traducerii făcute de partea care le-a depus; b) reproducerea constă în redarea în limba română vorbită a declaraţiilor, depoziţiilor, apărărilor etc. făcute în proces, oral sau în scris, într-o limbă străină sau într-o altă manieră de comunicare (mimică sau gesturi) inaccesibilă înţelegerii instanţei; reproducerea implică şi redarea către persoana în cauză - parte, martor etc. - a dezbaterilor care au loc în limba română, în limba străină sau în maniera de comunicare pe care aceasta o înţelege. în ce priveşte condiţiile cerute pentru a fi t., legea procesuală civilă prevede că se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi. Astfel, în principal, obligaţiile t. - ca şi în cazul experţilor -sunt: de a se prezenta la citarea ce li se face şi de a îndeplini în mod obiectiv sarcina ce li s-a încredinţat. La fel şi cazurile de incompatibilitate (de exemplu, calitatea de martor şi traducător) sau de recuzare (de exemplu, pentru motiv de rudenie) pentru t. sunt aceleaşi ca şi pentru experţi [sin. interpret; v. şi principiul desfăşurării procedurii judiciare în limba română.]
traducător (interpret, translator) - persoană care poate fi chemată în procesul penal pentru a facilita comunicarea cu participanţii care nu înţeleg limba română sau care nu se pot exprima în modul obişnuit în aceasta (art. 8 C. proc. pen.). El poate comite infracţiunea de mărturie mincinoasă şi poate fi subiect pasiv la cercetarea abuzivă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă sau împiedicarea participării în proces.
traducător, persoană care a primit însărcinarea de a traduce conţinutul pieselor dosarului prezentînd interes pentru părţile din proces care nu vorbesc limba în care se desfăşoară procesul penal. T. serveşte ca interpret ori de cîte ori este necesar, formulează cereri, excepţii sau pune concluzii.
