Transmisiune succesorală
| Comentarii |
|
transmisiune succesorală, transmiterea către moştenitori a bunurilor succesorale şi a celorlalte valori rămase de pe urma defunctului. T.s. are următoarele caractere juridice: a) este o transmisiune pentru cauză de moarte; b) este o transmisiune cu caracter universal; c) este o transmisiune cu caracter unitar (cu unele excepţii); d) este o transmisiune cu caracter indivizibil, în funcţie de latura patrimoniului la care se referă. T.S. este: a) activă - cea care priveşte bunurile şi drepturile; b) pasivă - cea care se referă la obligaţii. După temeiul juridic pe baza căruia se efectuează, t.s. este: a) legală, atunci când patrimoniul defunctului se transmite succesorilor în virtutea legii; b) testamentară, când ea se realizează în baza unui testament sau legat; c) convenţională (contractuală), atunci când rezultă dintr-un contract de donaţie de bunuri viitoare. Considerată din punct de vedere al sferei sale, t.s. este: a) universală, când cuprinde întreg patrimoniul; b) cu titlu universal, dacă vizează doar o fracţiune determinată din acesta; c) cu titlu particular, atunci când are ca obiect bunuri sau drepturi individual determinate din patrimoniu. Cu unele excepţii, prin t.s. se transmit numai drepturile patrimoniale existente în patrimoniul titularului la data decesului.
TRANSMISIUNE SUCCESORALĂ, transmisiune către moştenitori a patrimoniului succesoral, transmisiune care operează de drept din momentul deschiderii moştenirii, fără vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fară ştirea lui. Transmisiunea succesorală are următoarele caracteristici juridice: a) este o transmisiune pentru cauză de moarte; b) este o transmisiune cu caracter universal; c) este o transmisiune cu caracter unitar; d) este o transmisiune cu caracter indivizibil. în funcţie de latura patrimoniului care se transmite, transmisiunea succesorală poate fi: activă sau pasivă. După temeiul juridic în baza căruia se efectuează, transmisiunea succesorală poate fi: 1) legală, atunci când patrimoniul defunctului se transmite succesorilor în virtutea legii; 2) testamentară, când ea se realizează în baza unui testament sau legat; 3) contractuală, atunci când rezultă dintr-un contract de donaţie de bunuri viitoare. Din punct de vedere al sferei sale, transmisiunea succesorală poate fi: a) universală, când cuprinde întreg patrimoniul; b) cu titlu universal, dacă vizează doar o fracţiune determinată din acesta; c) cu titlu particular, atunci când are ca obiect bunuri sau drepturi individual determinate, din patrimoniu.
