ultimul domiciliu al defunctului, locul unde persoana fizică şi-a avut locuinţa statornică sau principală până în momentul survenirii decesului ei. Dovada u.d.d. se face cu certificatul de deces, cu actul de identitate (cartea de identitate) sau cu hotărârea judecătorească de declarare a morţii, rămasă definitivă. în funcţie de u.d.d. se stabileşte locul de deschidere a succesiunii şi competenţa notarului public care urmează a îndeplini procedura succesorală notarială; în cazul când nu se cunoaşte u.d.d. sau când defunctul a avut domiciliul în străinătate, competent va fi notarul public în circumscripţia căruia se găsesc principalele sale bunuri [v. şi procedura succesorală notarială].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Ultimul domiciliu al defunctului
