Uzucapiune
| Comentarii |
|
uzucapiune, mod de dobândire a proprietăţii şi a altor drepturi reale prin posedarea neîntreruptă a unui lucru în intervalul de timp prevăzut de lege. Ea reprezintă singura dovadă absolută a dreptului de proprietate. Se întemeiază pe următoarele motive: 1. de regulă posesia corespunde dreptului de proprietate, dar dovada acestui drept este dificilă, dificultate ce dispare în cazul în care acest drept a fost dobândit ca urmare a exercitării posesiei pe întreaga durată de timp prevăzută de lege; 2. certitudinea situaţiilor şi a raporturilor juridice necesită recunoaşterea de efecte juridice unei aparenţe îndelungate de proprietate create prin posesia prelungită în timp; 3. constituie o sancţiune împotriva vechiului proprietar care, manifestând lipsă de diligenţă, a lăsat un timp îndelungat bunul său în mâna altei persoane. Pe această cale nu pot fi dobândite bunurile inalienabile. Uzucapiunea presupune în mod necesar o posesie utilă; detenţia precară ori posesia viciată, oricât ar dura în timp, nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate. Uzucapiunea poate fi de 30 de ani sau, după caz, de 10-20 de ani când posesia a fost de bună-credinţă şi s-a întemeiat pe un just titlu. în primul caz, cel care o invocă trebuie să dovedească că a posedat lucrul în timpul prevăzut de lege şi că posesia lui a fost utilă; regularitatea posesiei este prezumată de lege. în cel de-al doilea caz, termenul de 10 ani priveşte situaţia când adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului unde se află şi imobilul, iar termenul de 20 de ani priveşte situaţia în care acesta locuieşte în afara circumscripţiei respective; se cer două condiţii cumulative, anume: ca posesia să se întemeieze pe un just titlu şi să fie de bună-credinţă.
uzucapiune, dreptul de proprietate este un drept absolut, opozabil tuturor, cel mai complet drept, care nu se poate pierde prin neuz, așa cum acțiunea care îl garantează și prin care se poate valida nu se pierde prin prescripție extinctivă. Proprietarul poate cere și obține oricând protecția juridică a dreptului său pe calea acțiunii în revendicare.
Fără să se sprijine pe un anume text din Codul civil din 1864, această concluzie asupra caracterului imprescriptibil al acțiunii în revendicare, prin care proprietarul deposedat de bunul său solicită concursul forței publice pentru ocrotirea prerogativelor pe care legea i le recunoaște, a fost general împărtășită în privința bunurilor imobile.
Însă, proprietarul își poate revendica bunul imobil dacă acțiunea sa nu întâlnește un alt drept dobândit pe cale legală, adică dacă asupra lui nu s-a exercitat, în condițiile cerute de lege, o posesie aptă să conducă la uzucapiune.
Uzucapiunea a fost definită ca fiind modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea (numită și prescripție achizitivă) este, astfel, cea mai importantă limitare a caracterului perpetuu al dreptului de proprietate asupra imobilelor.
Sintagmei folosite atât de Codul civil român din 1864, cât și de cel francez, de „prescripție achizitivă” în loc de „uzucapiune”, i-au fost aduse critici, deoarece prin prescripția proprietății se înțelege pierderea acesteia prin faptul uzucapiunii ei de către un terț,
prescripția și uzucapiunea fiind, deci, două noțiuni cu totul deosebite, prima constituind o stingere, iar cea de a doua, din contră, o câștigare de drepturi. Prin urmare, sintagma „prescripție achizitivă” nu este acurată, întrucât prin prescripție nu se dobândește, ci se pierde un drept.
Criticată adesea pentru conflictul pe care l-ar angrena cu normele și principiile de ordin moral, uzucapiunea a fost reglementată sub forme diferite, de-a lungul timpului, în aproape toate sistemele de drept. Justificarea ei a fost regăsită în două argumente capitale, și anume: insuficiența mijloacelor de dovadă a drepturilor reale și interesul de a menține ordinea socială.
Astfel, în materie de proprietate privată, așa cum a fost reglementată prin Codul civil din 1864, în condițiile în care trebuia dovedit un mod derivat de dobândire, deci, în general, un act translativ care să fi emanat de la adevăratul proprietar și, în continuare, să se dovedească că și acesta, la rândul său, a tratat cu adevăratul proprietar, ș.a.m.d. - ceea ce a fost denumit probatio diabolica a fost și rămâne posibil, pentru posesii începute sub imperiul vechiului Cod civil, ca însuși proprietarul bunului, voind a-și procura un titlu prin care să facă dovada absolută a dreptului său de proprietate, să aibă interes să despartă în persoana sa dreptul de proprietate de posesia pe care o exercită asupra bunului și să invoce uzucapiunea. Prin aceasta sunt înlăturate dificultățile probei dreptului de proprietate, uzucapantul punându-se la adăpost de contestații interminabile, deoarece acestei probe a dreptului său nu-i poate fi opusă nicio altă probă. Acesta este motivul pentru care Cicero prezenta uzucapiunea drept finis sollicitudinis ac periculi litium.
De asemenea, nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, în special în privința imobilelor, conduce la recunoașterea de efecte juridice aparenței de proprietate create în persoana celui care se comportă timp îndelungat ca proprietar al bunului. S-a spus că dreptul se simte obligat a lichida contradicția ce ar exista între situația de drept și situația de fapt, iar pentru suprimarea acestei contradicții, dreptul spune că situația de drept se va conforma situației de fapt.
Proprietatea (mai ales cea imobiliară) având tot mai mult un rol social, legiuitorul din 1864 a admis noțiunea prescripțiunii, cu toate consecințele ei bune și rele, urmărind, în primul rând, interesul obștesc, întrucât uzucapiunea răspunde necesității sociale de a nu lăsa să se aducă atingere, după o lungă perioadă de timp, unor situatii stabile.
scris dar neautentificat al unor vecini.Mi-am făcut intrare din apartament si folosesc camera respectivă (fosta boxă de depozitare cum au și alți vecini boxe) dar nu am continuat la vremea respectivă obținerea autorizației de la primărie. Po t cumva intabula aceea cameră? Vă mulțumesc.
sot...constituie...Uzucapiune?