urmărirea penală - prima fază a procesului penal în forma sa tipică, constând în activitatea desfăşurată de organele de urmărire penală pentru strângerea şi verificarea probelor cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea lor în judecată. Organele judiciare care desfăşoară activităţi specifice de urmărire penală sunt: procurorii care fac parte din Ministerul Public şi sunt constituiţi în parchete pe lângă fiecare instanţă şi organele de cercetare penală. Este o fază procesuală necesară şi obligatorie în cadrul procesului penal în forma tipică şi lipseşte în cadrul celor care au o structură atipică: cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate adresată direct instanţei de judecată, situaţiile de extindere a procesului penal în faza de judecată asupra altor fapte sau persoane, precum şi asupra altor acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Umărirea penală
