Verificarea competenţei
| Comentarii |
|
verificarea competenţei, obligaţie a organului judiciar, ca, după ce a fost sesizat, să verifice dacă este sau nu competent să efectueze urmărirea penală sau judecata în cauza respectivă. Dacă organul de urmărire penală constată că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent (art. 210, C.p.p.). De asemenea, cu ocazia sesizării sale instanţa trebuie să-şi verifice competenţa chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, îndatorirea rezultînd indirect din obligaţia verificării din oficiu, la prima înfăţişare a regularităţii actului de sesizare. Instanţa trebuie să-şi verifice competenţa şi cînd se ridică o excepţie de necompetenţă de către procuror sau părţi şi să decidă fie continuarea judecării cauzei, fie declinarea competenţei in favoarea altei instanţe.
verificarea competenţei, 1. obligaţia tribunalului arbitrai de a-şi verifica din oficiu competenţa de a soluţiona cererea de arbitrare cu care este sesizat; cu privire la acest aspect, tribunalul arbitrai se pronunţă printr-o încheiere interlocutorie, care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale. în principiu, această încheiere se pronunţă la primul termen de arbitraj, problema competenţei analizându-se înaintea oricăror alte chestiuni prealabile. Probleme legate de competenţa arbitrajului pot apărea şi în alte situaţii, cum ar fi: a) cazul admiterii de către instanţa de judecată, învestită cu o acţiune civilă sau comercială de drept comun, a unei excepţii de necompetenţă a instanţelor judecătoreşti; spre deosebire de tribunalul arbitrai, care este obligat să-şi verifice competenţa de fiecare dată când este sesizat cu soluţionarea unui litigiu arbitrai, instanţa judecătorească nu poate să invoce din oficiu excepţia existenţei unei convenţii arbitrale prin care este înlăturată competenţa sa; în acest sens, legea prevede că în cazul în care părţile în proces au încheiat o convenţie arbitrată, pe care una dintre ele o invocă în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifică competenţa; dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea instanţei va conţine şi dispoziţia de declinare a competenţei în favoarea instituţiei de arbitraj; hotărârea de declinare nu are putere de lucru judecat în faţa tribunalului arbitrai, care are obligaţia să-şi verifice competenţa; b) cazul unui conflict de competenţă apărut între două sau mai multe instituţii de arbitraj sau între o instituţie de arbitraj şi o instanţă judecătorească; c) dacă nu există o convenţie arbitrală valabilă sau litigiul nu poate fi supus procedurii arbitrale (obiectul litigiului nu are caracter patrimonial sau asupra lui părţile nu pot tranzacţiona), aceste împrejurări pot fi invocate din oficiu de către tribunalul arbitrai sesizat cu o cerere de chemare în arbitraj, în temeiul obligaţiei sale de a-şi verifica competenţa, sau de către partea interesată (de regulă, pârâtul). Tribunalul arbitrai se pronunţă prin încheiere, atunci când îşi reţine propria competenţă, şi prin hotărâre, atunci când constată lipsa competenţei. în cazul unui conflict de competenţă între instanţa judecătorească şi tribunalul arbitrai, organul înaintea căruia s-a ivit conflictul este obligat să suspende din oficiu orice altă procedură în cauză şi să înainteze dosarul instanţei competente să hotărască asupra conflictului, şi anume instanţei judecătoreşti ierarhic superioare instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul; 2. obligaţia instanţei judecătoreşti de a-şi verifica din oficiu competenţa de a soluţiona cererea neconten-cioasă cu care este sesizată. Dacă instanţa se declară necompetentă, va trimite dosarul instanţei în drept să hotărască.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Verificarea competenţei
