DEMICOLI contra MALTEI - Sancţiune aplicată de către Camera Reprezentanţilor unui ziarist, pentru atingerea adusă privilegiilor parlamentarilor
| Comentarii |
|
466. — Cetăţean maltez, dl Cârmei Denticoli este redactor-şef al revistei politice satirice MHUX fl-Interesstal-Poplu (NU în interesul poporului).
La 13 ianuarie 1986, doi membri ai Camerei Reprezentanţilor semnalează acesteia, ca pe o atingere adusă privilegiilor parlamentare, un articol apărut recent în revistă comentând o şedinţă a Camerei care a fost retransmisă în direct la televiziune; articolul cuprinde, potrivit acestora, referinţe injurioase la adresa lor. La 10 februarie, Camera votează o rezoluţie, în care ea declară că apreciază textul litigios ca un atentat la privilegiile sale din perspectiva art. 11 § 1 k) al ordonanţei asupra privilegiilor şi puterilor Camerei Reprezentanţilor (1942-1983), privind publicarea unui înscris defăimător la adresa unui membru al Camerei. O nouă rezoluţie din 4 martie reia conţinutul precedentei şi dispune ca petiţionarul să compară în faţa Camerei pentru a răspunde pentru acuzaţia de defăimare. După înfăţişarea sa într-o şedinţă care durează trei zile şi la care cei doi deputaţi fac declaraţii, dl Demicoli este găsit vinovat printr-o rezoluţie din 19 martie, Camera amânând chestiunea sancţiunii.
între timp, petiţionarul a contestat urmărirea angajată contra sa de către Cameră în faţa tribunalului civil din Malta, pe motiv că, fiind de natură penală, ea încalcă dreptul său, garantat de art. 40 al Constituţiei, la un proces echitabil în faţa unui tribunal independent şi imparţial. Tribunalul îi dă câştig de cauză la 16 mai 1986, apreciind însă că urmărirea nu îmbracă un caracter penal. La 13 octombrie 1986, Curtea Constituţională, în baza recursurilor celor două părţi, dezaprobă concluziile tribunalului civil: acesta nu are competenţa de a examina cauza mai departe nici pentru a acorda îndreptările arătate în hotărârea sa.
La 9 decembrie 1986, Camera îl convoacă pe dl Demicoli pentru a statua asupra sancţiunii care urma să-i fie aplicată. Ea îl condamnă să plătească o amendă de 250 LM1 şi să publice în revista sa rezoluţia din 19 martie 1986. Cel în cauză nu şi-a plătit amenda şi, până în prezent, nu s-a luat nici o măsură pentru a-l constrânge la aceasta.
467. — în plângerea sa din 22 mai 1987 la Comisie, Demicoli pretinde că nu s-a bucurat de un proces echitabil şi public în faţa unui tribunal independent şi imparţial (art. 6 § 1 din Convenţie) şi nici nu a beneficiat de prezumţia de nevinovăţie (art. 6 § 2)
• Hotărârea din 27 august 1991 (Cameră) (seria A nr. 210)
468. — Potrivit guvernului, dl Demicoli nu-şi introdusese plângerea în termenul fixat prin art. 26 din Convenţie, respectiv în cele şase luni începând de la data deciziei interne definitive. Curtea respinge această excepţie preliminară (unanimitate). Ea apreciază că urmăririle contra petiţionarului au condus la decizia din 9 decembrie 1986 stabilind pedeapsa care determina definitiv soarta celui în cauză; aici se situează data de luat în considerare.
469. — în baza art. 6 § 1, prima problemă de rezolvat avea legătură cu aplicabilitatea acestui text. Pentru guvern, urmăririle începute contra petiţionarului, pentru atingerea adusă privilegiilor parlamentare printr-un înscris defăimător, îmbrăcau un caracter disciplinar şi nu „penar.
Pentru a se pronunţa, Curtea utilizează cele trei criterii pe care ea le-a identificat pentru prima dată în hotărârea sa privind cazul Engel şi alţii contra Olandei din 8 iunie 1976 şi le-a reluat constant în jurisprudenţa sa ulterioară.
Mai întâi, definirea infracţiunii potrivit tehnicii juridice a statului reclamat: dreptul maltez nu situează atingerea adusă privilegiilor parlamentare printre infracţiunile penale; totuşi, este vorba pur şi simplu de indicaţii care nu sunt determinante în scopurile art. 6. Apoi, natura însăşi a infracţiunii: procedura deschisă contra dlui Demicoli, care nu era membru al Camerei, pentru un asemenea act săvârşit în afara Camerei, nu putea să treacă drept disciplinară, deoarece ea nu avea legătură cu organizarea internă şi buna funcţionare a Parlamentului; cum legislaţia pertinentă priveşte în mod virtual întreaga populaţie, infracţiunea pe care ea o defineşte şi pe care o însoţeşte cu o sancţiune penală se aseamănă deci cu o infracţiune penală la legea din 1974 privind presa. în sfârşit, gradul de severitate al sancţiunii la care este expusă persoana care o săvârşeşte: miza acestuia (închisoare de cel mult 60 de zile, o amendă de până la 500 LM sau ambele) îmbrăca o importanţă destul de mare pentru a antrena clasificarea penală a încălcării imputate petiţionarului. Pornind de aici, art. 6 § 1 se aplică în speţă (unanimitate).
470. — Camera Reprezentanţilor exercită fără nici o îndoială o funcţie jurisdicţională statuând asupra vinovăţiei petiţionarului. Participarea la ansamblul procedurii a celor doi deputaţi al căror comportament era criticat de articolul litigios era suficientă pentru a face ca imparţialitatea organului de decizie să fie subiect de neîncredere şi temerile dlui Demicoli se justificau. Pornind de aici, Curtea a tras concluzia că art. 6 § 1 a fost încălcat în privinţa aspectului luat în considerare (unanimitate) şi că nu este cazul să fie examinat sub alte aspecte.
471. — Potrivit petiţionarului, rezoluţia din 10 februarie şi moţiunea din 4 martie 1986 impuneau acuzatului sarcina de a-şi dovedi nevinovăţia şi încălcau deci art. 6 § 2. Având în vedere constatarea sa de încălcare a art. 6 § 1, Curtea decide că nu trebuie să trateze această chestiune (unanimitate).
472. — Ea îi acordă dlui Demicoli 5.000 LM pentru cheltuielile sale de judecată şi taxe din Malta şi în faţa organelor Convenţiei şi respinge cererea acestuia pentru prejudiciu material şi moral (unanimitate).
| ← JON KRISTINSSON contra Islandei — Condamnare penală de către... | RASSMUSSEN contra DANEMARCEI - Contestarea filiaţiei paterne a... → |
|---|
