GALSTYAN contra Armeniei - Timp şi facilităţi adecvate. Acordarea unui interval de doar câteva ore reclamantului pentru a-şi pregăti apărarea, fără contact cu lumea exterioară: încălcare.
| Comentarii |
|
GALSTYAN împotriva Armeniei (Dosar nr. 26986/03) Hotărâre CEDO -15.11.2007 [Secţia a lll-a]
În fapt:
În aprilie 2003, în timp ce se afla în drum spre casă, de la o demonstraţie a aproximativ 30.000 de persoane (majoritatea femei), organizată pentru a protesta împotriva guvernului şi a modului de organizare a alegerilor prezidenţiale, reclamantul a fost arestat pentru „obstrucţionarea traficului şi comportament antisocial la o demonstraţie" şi dus la secţia locală de poliţie pentru interogatoriu. Reclamantul a argumentat că el şi majoritatea celorlalţi bărbaţi prezenţi nu au participat la demonstraţie, dar au fost acolo pentru a susţine şi proteja femeile şi pentru a preveni izbucnirea unor tulburări. La secţia de poliţie reclamantul a fost acuzat de „huliganism minor". El a semnat un proces-verbal certificând că a fostîncunoştinţat asupra dreptului de a fi reprezentat legal şi a adăugat că „nu doreşte să aibă un avocat". Reclamantul a susţinut că iniţial a refuzat să semneze procesul-verbal şi a solicitat un avocat, dar a fost ţinut în secţia de poliţie timp de 5 ore şi jumătate, perioadă în care ofiţerii de poliţie au făcut presiuni asupra sa pentru a semna procesul-verbal şi a refuza să fie asistat de un avocat. La orele 11 p.m. a fost dus în faţa unui judecător. După o scurtă audiere judecătorul l-a condamnat la 3 zile de închisoare contravenţională pentru „obstrucţionarea traficului stradal" şi „producerea unui zgomot puternic". Reclamantul a susţinut, iar Guvernul nu a contestat în mod explicit că procesul-verbal privind audierea a fost redactat la un moment dat după audiere şi că, în
realitate, nu a existat nici un grefier prezent, iar audierea nu a fost înregistrată. Potrivit reclamantului, audierea a durat doar 5 minute şi s-a desfăşurat în biroul judecătorului. Doar judecătorul şi reclamantul, împreună cu poliţistul însoţitor, au fost prezenţi. Guvernul a contestat susţinerile reclamantului asupra acestei chestiuni. Potrivit evidenţelor instanţei, audierea a fost făcută în public, cu participarea judecătorului, a grefierului şi a reclamantului; reclamantul a fost ţinut la secţia de poliţie doar pentru 2 ore şi dus la judecător la 7,30 p.m.; poliţia i-a explicat dreptul de a avea un avocat şi reclamantul a semnat procesul-verbal de bunăvoie, fără obiecţii. Reclamantul s-a plâns ulterior unei organizaţii neguvernamentale pentru apărarea drepturilor omului că ofiţerul de poliţie l-a convins să semneze documentul prin care refuza serviciile unui avocat. Cererea organizaţiei neguvernamentale de a se porni cercetările penale împotriva ofiţerului de poliţie şi a judecătorului a fost respinsă de procuror.
În drept:
Art. 6 alin. (1) lit. a) - Faptul că singura probă în proces a fost declaraţia de martor a ofiţerului de poliţie care a făcut arestarea nu este prin el însuşi contrar art. 6, deoarece reclamantul - chiar şi după o foarte scurtă audiere - a putut să pună concluzii în apărarea sa. Niciunul dintre poliţiştii care au făcut arestarea nu a fost citat şi audiat în instanţă, însă reclamantul nu a solicitat ca aceştia să fie audiaţi. în ceea ce priveşte susţinerea reclamantului că judecătorul a fost părtinitor din motive politice, în perioada din jurul alegerilor prezidenţiale din 2003 crescând instabilitatea politică, a fost imposibil să se concluzioneze doar din acest aspect că judecătorul nu a fost imparţial. Nu au existat nici suficiente probe pentru a decide că audierea în chestiune nu a fost ţinută public, deoarece reclamantul a indicat doar presupusul timp şi loc al audierii pentru a-si susţine afirmaţia: absenţa încălcării.
Art. 6 alin. (3) lit. b) - Simplul fapt că reclamantul a semnat un document statuând că nu doreşte un avocat nu înseamnă că nu a avut nevoie de timpul şi mijloacele adecvate pentru a se pregăti el însuşi pentru proces. Nici eşecul reclamantului de a formula o cerere anume în timpul scurtei perioadei de dinainte de proces nu înseamnă neapărat că nu a avut nevoie de timp suplimentar pentru a putea, în condiţii adecvate, să evalueze acuzaţia care i se aducea şi să ia o decizie privind apărarea sa. Nimic nu a sugerat că decizia sa de a semna procesul-verbal al poliţiei a urmărit vreun alt scop decât acela de a confirma că a fost încunoştinţat asupra drepturilor sale şi asupra acuzaţiilor aduse. Părţile nu au căzut de acord asupra duratei exacte a perioadei dinainte de proces, dar este clar că nu a durat mai mult de câteva ore. în timpul acestei perioade reclamantul fie s-a aflat în tranzit către instanţă, fie a fost ţinut la secţia de poliţie fără a avea contact cu lumea dinafară. Mai mult, în timpul scurtei sale şederi la secţia de poliţie a fost interogat şi percheziţionat. Curtea se îndoieşte că circumstanţele în care s-a desfăşurat procesul reclamantului i-au permis să se familiarizeze în mod corespunzător cu acuzaţia şi probele aduse împotriva sa, să le evalueze sau să dezvolte o strategie de apărare viabilă în apărarea sa: încălcare.
Art. 6 alin. (3) lit. c): Toate materialele prezentate Curţii au indicat faptul că reclamantul a renunţat expres la dreptul de a fi reprezentat de un avocat atât înainte, cât şi în timpul audierii în instanţă. Nu a existat nici o probă în sprijinul afirmaţiei sale că a fost indus în eroare spre a renunţa la avocat. Reţinând că reclamantul a fost acuzat de o infracţiune minoră şi că pedeapsa maximă nu putea depăşi 15 zile de închisoare, nu se impunea, în interesul justiţiei, reprezentarea legală obligatorie: absenţa încălcării.
Art. 11. Ingerinţa în dreptul reclamantului la libertatea de asociere era prevăzută de lege şi a urmărit un scop legitim, acela de a proteja ordinea publică. Cât priveşte necesitatea imixtiunii într-o societate democratică, Curtea a reamintit că libertatea de a lua parte la o întrunire paşnică este de o asemenea importanţă încât o persoană nu poate fi supusă niciunei sancţiuni pentru participarea la o demonstraţie care nu era interzisă, atât timp cât reclamantul nu a comis un act reprobabil. Acesta a fost supus la trei zile de privare de libertate pentru „obstrucţionarea traficului stradal" şi „producerea unui zgomot puternic". A fost evident, din raportul poliţiei, că strada unde a avut loc demonstraţia era plină de oameni, iar Guvernul nu a contestat că traficul a fost suspendat anterior demonstraţiei de către poliţia rutieră şi nici că autorităţile nu au făcut nici o încercare de a dispersa participanţii care blocau ilegal circulaţia. Rezultă că infracţiunea de obstrucţionare a traficului stradal de care reclamantul a fost găsit vinovat, a constat doar în prezenţa sa fizică în strada unde fluxul traficului fusese deja suspendat. în ceea ce priveşte „zgomotul puternic" pe care reclamantul l-a făcut, nu a existat nici un indiciu că acesta ar fi conţinut vreo obscenitate sau incitare la violenţă şi este greu de imaginat că o demonstraţie politică de proporţii a unor oameni exprimându-şi opiniile nu ar produce un oarecare nivel de zgomot. în consecinţă, reclamantul a fost sancţionat doar pentru că a fost prezent şi activ la demonstraţie: încălcare.
Art. 2 al Protocolului nr. 7- Procedura de reexaminare cuprinsă în legea internă nu prevede un drept de apel clar şi accesibil şi a lipsit orice procedură bine stabilită
sau termen limită şi orice aplicare consecventă în practică: încălcare.
(Aceasta este prima dintr-o serie de cauze privind impunerea de sancţiuni administrative persoanelor găsite vinovate de participarea la demonstraţii sau de alte infracţiuni minore în Armenia).
| ← HUMMATOV contra Azerbaidjanului - Proces public. Autorităţile... | PERRY contra Letoniei - Interdicţia pentru un pastor evanghelic... → |
|---|
