PERRY contra Letoniei - Interdicţia pentru un pastor evanghelic străin de a desfăşura activităţi religioase, prin refuzul nelegal de reînnoire a permisului său de şedere: încălcare.
| Comentarii |
|
PERRY c. Letoniei (Dosar nr. 30273/03) Hotărâre CEDO - 8.11.2007 [Secţia a III-a]
În fapt:
În 1997, reclamantul - un resortisant american şi pastor evanghelic -, s-a stabilit în Letonia şi a întemeiat acolo o comunitate religioasă. El locuia în Letonia în temeiul permiselor de şedere temporare, eliberate „în legătură cu activităţile sale pedagogice" şi „în scopul activităţilor
religioase". Cu toate acestea, în anul 2000, i s-a refuzat un nou permis temporar, motivat de o dispoziţie legislativă, conform căreia nu i se putea elibera un permis de şedere unei persoane „care milita în cadrul unei organizaţii totalitare sau teroriste" sau unui membru al unei „organizaţii secrete, îndreptate împotriva statului". Mai apoi, el a obţinut un permis de şedere care nu îi mai autoriza activităţile religioase publice. Astfel, acesta a fost constrâns să îşi abandoneze postul de pastor al parohiei sale şi să devină un membru de rând. instanţele au respins acţiunile reclamantului, motivat de scrisorile Biroului de Apărare a Constituţiei, în care se afirma că reclamantul „nu avea nici o formaţie teologică", că existau „informaţii operaţionale negative" la adresa lui şi că relaţiile lui personale erau „potenţial periculoase pentru stat". în 2004, el a primit un nou permis de şedere „în scopul activităţilor religioase".
În drept:
Retragerea autorizaţiei pentru organizarea de activităţi publice cu caracter religios, în momentul reînnoirii permisului de şedere, constituie un exemplu tipic de „ingerinţă", în sensul art. 9. Desigur, reclamantul putea participa, în continuare, la viaţa spirituală a parohiei sale, ca membru obişnuit. Or, el era slujitorul unui cult, iar participarea lui la viaţa comunităţii religioase în această calitate este o manifestare specifică a religiei, care se bucură în mod special de protecţia art. 9. Reiese cu certitudine că nu a operat nici un conflict între reclamant (în calitate de pastor) şi comunităţile sale din Statele Unite şi din Letonia. Situaţia prezentată este imputabilă în întregime statului leton. Decizia în litigiu s-a bazat pe o dispoziţie a legii privind străinii, care a refuzat permisul de şedere în general, iar nu pe o activitate concretă în mod special. în consecinţă, dacă această dispoziţie constituia în mod efectiv fundamentul refuzului de a i se acorda un permis de şedere reclamantului, în schimb, ea nu prevedea nici posibilitatea de a i se elibera un permis însoţit de condiţii restrictive privind întinderea drepturilor sale în Letonia. Nici o dispoziţie a dreptului leton în vigoare la acea dată nu autoriza Direcţia pentru afaceri de naţionalitate şi de migraţie să se servească de schimbarea permisului de şedere pentru a-i interzice unui străin exercitarea de activităţi religioase pe tărâm leton. Ingerinţa în dreptul reclamantului la libertate religioasă nu era deci „prevăzută de lege".
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41 - Constatarea încălcării conţine în ea însăşi o satisfacţie echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit.
| ← GALSTYAN contra Armeniei - Timp şi facilităţi adecvate.... | LEPOJIC contra Serbiei - Condamnarea unui primar pentru... → |
|---|
