Ionel Mărgărit STANCIU împotriva României - Neexecutarea sentintelor judecatoresti Intelegere amiabila
| Comentarii |
|
HOTĂRÂREA din 25 ianuarie 2007 Cerere nr. 185/04
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 8 februarie 2007 în cadrul unei camere formate din:
Domnii B.M. Zupančič, preşedinte,
J. Hedigan,
C. Bîrsan,
Doamnele E. Fura- Sandström,
A. Gyulumyan,
Domnul David Thor Björgvinsson,
Doamna I. Ziemele, judecători, şi
Domnul S, Quesada, grefier de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 30 octombrie 2003,
Având în vedere decizia Curţii de a se prevala deart. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, Domnul Ionel Mărgărit Stanciu este cetăţean român, s-a născut în 1950 şi are domiciliul în
Sibiu. Guvernul român (Guvernul))a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna Beatrice Ramaşcanu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează.
Din cauza restructurării armatei şi poliţiei, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii şi poliţiştii să ceară trecerea lor în rezervă şi, în consecinţă, pensionarea lor anticipată.
În această privinţă, în afara pensiei, statul le-a acordat compensaţii scutite de impozit şi calculate în raport cu solda lor lunară brută.
La cererea sa, la 29 februarie 2000, reclamantul, subofiţer de poliţie, a fost trecut în rezervă şi pensionat anticipat având dreptul la pensie şi la compensaţiile menţionate anterior. În momentul plăţii acestor compensaţii, Ministerul de Interne a scăzut cifra impozitului din venit.
Printr-o acţiune înaintată la Judecătoria Sibiu împotriva Ministerului de Interne reclamantul a cerut rambursarea sumei reţinută cu titlu de impozit, majorată din cauza inflaţiei.
Ministerul a contestat acţiunea. El a considerat că fiind asimilate salariilor plăţile compensatorii erau supuse impunerii.
Printr-o sentinţă din 4 aprilie 2001 instanţa, considerând că compensaţiile litigioase nu erau de natură salarială şi că erau scutite de impozit, a admis acţiunea şi a condamnat Ministerul să ramburseze reclamantului suma cerută. Ea a condamnat de asemenea Ministerul să repare prejudiciul suferit de reclamant din cauza devalorizării acestei sume, adică în total 58.987.710 lei româneşti (ROL).
La apelul ministerului, printr-o hotărâre definitivă din 12 iulie 2001, tribunalul judeţean Sibiu a confirmat temeinicia sentinţei pronunţate în primă instanţă.
Această hotărâre devenind definitivă, reclamantul a încasat, la o dată neprecizată, suma ce făcea obiectul litigiului.
Procurorul general al României a formulat în faţa Curţii Supreme de Justiţie un recurs în anulare împotriva celor două decizii menţionate anterior. El a menţionat că interpretând legislaţia internă tribunalele comiseseră erori grave de drept, ce au condus la o soluţionare greşită a litigiului.
Printr-o hotărâre din 7 mai 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul, a casat deciziile contestate şi, în fond, a respins acţiunea reclamantului. Ea a concluzionat că plăţile compensatorii erau de natură salarială, fiind prin urmare supuse impozitului.
La cererea Ministerului de Interne, printr-o sentinţă din 26 septembrie 2005, Judecătoria Sibiu a condamnat reclamantul să ramburseze suma litigioasă. Reclamantul a formulat o contestare la executare. Procedura este încă în curs.
PLÂNGERI
1. Invocând art. 6 alin. 1 din Convenţie, reclamantul se plânge de inechitatea procedurii şi de lipsa de imparţialitate a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie care a statuat în cauză.
2. El se plânge în principal de o atingere adusă dreptului său la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza obligaţiei de a restitui suma încasată în baza unei sentinţe interne definitive.
3. Invocând articolele 14 din Convenţie şi 1 din Protocolul nr. 12, el se plânge de o discriminare în raport cu alţi foşti militari care au obţinut de asemenea prin deciziile definitive rambursarea impozitului fără ca procurorul general să fi înaintat vreun recurs în anulare împotriva acestor decizii.
ÎN DREPT
La data de 4 mai 2005 Guvernul şi-a exprimat dorinţa de a soluţiona pe cale amiabilă prezenta cauză.
La 22 iunie 2006 grefa a trimis părţilor declaraţiile în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei.
La 1 septembrie 2006 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare:
« Subsemnata, Beatrice Ramascanu, agent guvernamental român în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Ionel Mărgărit Stanciu, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi transformată în lei româneşti la cursul de schimb valabil la data efectuării plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cuart. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluţionarea definitivă a cauzei.
Guvernul se obligă să renunţe la orice pretenţie împotriva reclamantului în privinţa faptelor care s-au aflat la originea cererii amintite, inclusiv la executarea forţată a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 7 mai 2003 sau oricărei alte decizii de condamnare a reclamantului la rambursarea sumei litigioase. »
La 27 iulie 2006 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de reclamant:
« Subsemnatul, Ionel Mărgărit Stanciu, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi transformată în lei româneşti la cursul de schimb valabil la data efectuării plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cuart. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Am constatat de asemenea că Guvernul român se obligă să renunţe la orice pretenţie în privinţa faptelor care s-au aflat la originea cererii, inclusiv la executarea forţată a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 7 mai 2003 sau oricărei alte decizii de condamnare a reclamantului la rambursarea sumei litigioase.
Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.»
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale (art. 37 alin. 1in finedin Convenţie). În consecinţă, se pune capăt aplicăriiart. 29 alin. 3 din Convenţie şi se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Bostjan M. Zupančič,
preşedinte
SantiagoQuesada,
| ← Dura împotriva României - Neexecutarea hotararilor... | Cornel Victor METES împotriva României - Impozit perceput... → |
|---|
