Dura împotriva României - Neexecutarea hotararilor judecatoresti Intelegere amiabila
| Comentarii |
|
HOTĂRÂREA din 21 iunie 2007 (Cererea nr. 10793/02) Strasbourg
Hotărârea este definitivă. Poate suferi modificări de formă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând în cadrul unei camere formate din:
Domnii B.M. Zupančič, preşedinte,
C. Bîrsan,
Doamnele E. Fura-Sandström,
A. Gyulumyan,
Domnii
E. Myjer,
David Thor Björgvinsson,
Doamna I. Ziemele, judecători,
şi domnul S. Quesada, grefier de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la data de 31 mai 2007, a pronunţat următoarea hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1.La originea cauzei se află cererea nr. 10793/02, introdusă împotriva României, prin care un cetăţean al acestui stat, domnul Marcel Dura(reclamantul),a sesizat Curtea la data de 4 martie 2002 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale(Convenţia).
În urma decesului reclamantului, la 26 decembrie 2005, copiii săi, în continuare denumiţimoştenitorii reclamantului, Marcel Andrei Dura, Ionuţ Marius Dura, Mihaela Dura şi Lucian Dura, reprezentaţi de Doamna Irina Beldiman, mama lor, şi-au exprimat la 3 februarie 2006 dorinţa de a continua cererea.
2.Guvernul român(Guvernul)a fost reprezentat de co-agentul guvernamental, doamna Ruxandra Paşoi, de
la Ministerul AfacerilorExterne.
3.Reclamantul s-a plâns în special de o atingere adusă dreptului său de acces la instanţă, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenţie, datorită neexecutării unei hotărâri interne definitive.
4. Printr-o Hotărâre din 8 septembrie 2005 Curtea a declarat cererea parţial admisibilă.
5. La 23 ianuarie 2007, după un schimb de corespondenţă, grefierul a propus părţilor încheierea unei înţelegeri amiabile în sensul art. 38 alin. 1 b) din Convenţie. La 3 şi respectiv 12 aprilie 2007 Guvernul şi moştenitorii reclamantului au prezentat declaraţii formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei.
ÎN FAPT
6. Reclamantul s-a născut în anul 1954 şi a locuit la Iaşi.
7. Printr-o sentinţă din 3 decembrie 1997 Judecătoria Iaşi a condamnat pe M.F. şi societatea U. să plătească reclamantului o despăgubire de 4.210.014 lei vechi româneşti (ROL) pentru repararea prejudiciului cauzat maşinii sale în urma unui accident rutier şi suma de 588.514 ROL cu titlu de cheltuieli de judecată.
8. Această sentinţă a fost confirmată în apel de Tribunalul judeţean Iaşi, printr-o hotărâre din 23 noiembrie 1998. Printr-o hotărâre definitivă din 29 aprilie 1999, Curtea de Apel Iaşi a anulat recursul lui M.F. pentru nerespectarea cerinţelor procedurale.
9. Reclamantul a trimis scrisori societăţii E. şi lui M.F., somându-i să execute sentinţa din 3 decembrie 1997. Demersurile sale au rămas fără răspuns.
10. Datorită neexecutării din partea celor doi debitori a obligaţiei, reclamantul a sesizat la 27 mai 1999 Judecătoria Iaşi cu o acţiune în reactualizare a despăgubirii stabilite prin sentinţa din 3 decembrie 1997.
11. Printr-o sentinţă din 19 ianuarie 2000, Judecătoria a admis acţiunea sa şi a reactualizat suma datorată. Printr-o hotărâre din 29 septembrie 2000, Tribunalul judeţean Iaşi a admis apelul lui M.F. şi a respins acţiunea reclamantului. El a considerat că reclamantul rămăsese pasiv în condiţiile în care putea cere executarea silită a sentinţi definitive în locul reactualizării sumei. El a remarcat că o asemenea cale era posibilă şi a considerat că reclamantul a fost de rea credinţă cerând reactualizarea despăgubirii. Această hotărâre a fost confirmată la 10 ianuarie 2001 printr-o hotărâre definitivă a Curţii de Apel din Iaşi.
12. La 20 octombrie 2000 reclamantul a depus la executorul judecătoresc de pe lângă Judecătorie o cerere de executare silită a sentinţei din 3 decembrie 1997. La o dată neprecizată executorul judecătoresc a somat pe M.F. să execute sentinţa. După această somaţie executorul judecătoresc nu a luat nicio altă măsură de executare.
ÎN DREPT
13.La 3 aprilie 2007 Curtea a primit de
la Guverndeclaraţia următoare:
« Subsemnata, Ruxandra PAŞOI, co-agent al Guvernului român în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român propune să plătească Doamnei Irina Beldiman, în calitate de reprezentantă a lui Marcel Andrei Dura, Ionuţ Marius Dura, Mihaela Dura şi Lucian Dura, cu titlu gratuit, împreună, suma de 3.000 euro (trei mii euro) în vederea unei soluţionări amiabile a cauzei având la bază cererea menţionată anterior în curs
la Curtea Europeanăa Drepturilor Omului.
Această sumă va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile şi va fi plătită în următoarele trei luni de la data notificării hotărârii Curţii pronunţate în conformitate cu art. 39 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul respectiv Guvernul se obligă să plătească, începând de la expirarea acestuia şi până la achitarea efectivă a sumei respective o dobândă simplă la o rată echivalente cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte marginale. Această plată va soluţiona definitiv cauza. »
14. La 12 aprilie 2007, Curtea a primit declaraţia următoare, semnată de moştenitorii reclamantului:
« Subsemnata, Irina Beldiman, în calitate de reprezentantă a lui Marcel Andrei Dura, Ionuţ Marius Dura, Mihaela Dura şi Lucian Dura, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, împreună, suma de 3.000 euro (trei mii euro) în vederea unei soluţionări amiabile a cauzei având la bază cererea menţionată anterior în curs
la Curtea Europeanăa Drepturilor Omului.
Această sumă va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile şi va fi plătită în următoarele trei luni de la data notificării hotărârii Curţii pronunţate în conformitate cu art. 39 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul respectiv Guvernul se obligă să plătească, începând de la expirarea acestuia şi până la achitarea efectivă a sumei respective o dobândă simplă la o rată echivalente cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte marginale.
Accept această propunere şi renunţ la orice altă pretenţie faţă de România în legătură cu faptele aflate la baza respectivei cereri. Declar cauza definitiv soluţionată.
Prezenta declaraţie se înscrie în cadrul înţelegerii amiabile la care Guvernul şi eu personal am ajuns.»
15. Curtea ia act de înţelegerea amiabilă la care au ajuns părţile (art. 39 din Convenţie). Ea este convinsă că această înţelegere se întemeiază pe respectarea drepturilor omului recunoscute de Convenţie sau Protocoalele sale (art. 37 alin.
1infinedin Convenţie şi 62 alin. 3 din regulament).
15. În consecinţă, cauza va fi scoasă de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
1. declară cauza scoasă de pe rol;
2. ia act de angajamentul părţilor de a nu cere trimiterea cauzei la Înalta Cameră;
Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la data de 21 iunie 2007, în aplicareaart. 77alin. 2 şi 3 din Regulament.
Bostjan M. Zupančič,
preşedinte
SantiagoQuesada
grefier
| ← Cernat împotriva României - Hotarare judecatoreasca ce dispune... | Ionel Mărgărit STANCIU împotriva României - Neexecutarea... → |
|---|
