Kyprianou contra Cipru - Ultraj la judecător Pedeapsă aplicată de acelaşi judecător Imparţialitate
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Kyprianou versus Cipru, 27 ianuarie 2004, 73797/01
Un magistrat care judecă o infracţiune a cărei victimă a fost nu este imparţial.
Reclamantul este avocat. În cursul unei proces la care a participat ca avocat, reclamantul a fost întrerupt de către preşedintele completului în timp ce proceda la interogarea unui martor al acuzării. Întrucât s-a simţit lezat, a cerut instanţei să i se permită să se retragă din afacere. Întrucât a fost refuzat, reclamantul s-a comportat extrem de violent în faţa instanţei. De aceea, aceeaşi instanţă l-a condamnat pentru ultraj la 5 zile de închisoare, după ce reclamantul a refuzat să îşi retragă afirmaţiile. Curtea supremă a respins recursul său, pe motiv că instanţa respectivă avea competenţa să îl condamne pentru ultraj.
1. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”). Tribunal imparţial. Nimeni nu contestă faptul că procedura împotriva inculpatului este o acuzaţie în materie penală, de aceea acestuia trebuiau să îi fie respectate imperativele unei instanţe imparţiale. În opinia Curţii, faptul că instanţa ultragiată a fost cea care a sancţionat comportamentul reclamantului creează o ipoteză de lipsă a imparţialităţii, întrucât reclamantul putea să aibă dubii legitime cu privire la imparţialitatea instanţei. Controlul realizat de către instanţa supremă nu putea să repare prejudiciul comis, întrucât sancţiunea a fost pusă în executare imediat după pronunţarea ei. De aceea, există o violare a dreptului reclamantului de a fi judecat de către o instanţă imparţială.
2. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 2. În cursul procedurii penale, reclamantul nu a putut să formuleze apărări cu privire la existenţa infracţiunii, ci doar cu privire la existenţa unor circumstanţe atenuate. În consecinţă, a existat o atingere serioasă adusă prezumţiei sale de nevinovăţie.
3. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 3 lit. a). Instanţa i-a comunicat reclamantului acuzaţia îndreptată împotriva sa la momentul la care deja se hotărâse condamnarea acestuia. În consecinţă, există şi o violare a art. 6 parag. 3 lit. a), întrucât reclamantul nu a putut să îşi pregătească o apărare reală contra soluţiei de condamnare.
| ← Pravednaya contra Rusiei - Recurs extraordinar Acces la justiţie | Hasan Erdemli contra Turciei - Cerere de rejudecare a unui... → |
|---|
