Prodan contra Moldovei - Refuz de executare a unei hotărâri judecătoreşti Lipsa fondurilor Acces la justiţie
Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Prodan versus Moldova, 18 mai 2004, 49806/99
O autoritate naţională nu poate invoca lipsa de resurse materiale pentru a nu respecta o hotărâre judecătorească.
Reclamanta a intentat o acţiune în revendicarea casei părinţilor săi, naţionalizată în 1946. Acţiunea a fost admisă în 1998, dispunându-se totodată şi evacuarea persoanelor care locuiau în cele 6 apartamente ale imobilului. Cu toate acestea, consiliul local a informat reclamanta că nu poate executa hotărârea întrucât nu dispune de mijloacele financiare de a construi locuinţe noi pentru persoanele evacuate. Reclamanta a introdus o acţiune pentru întârzierea executării, însă a fost respinsă. Ulterior a mai introdus o acţiune prin care a solicita obligarea consiliului local să îi plătească valoarea imobilului. Acţiunea a fost admisă în parte, iar consiliul local a fost obligat în 2001 să îi plătească valoarea a 5 apartamente, plata fiind făcută în noiembrie 2002. În raport de cele de-al şaselea apartament, decizia de evacuare a rămas încă neexecutată.
1. Calitatea de victimă. Plata unor despăgubiri pentru cele 5 apartamente nu constituie o a admisre a violării drepturilor reclamantei. În plus, decizia judecătorească cu privire la cel de-al şaselea apartament nu a fost încă executată. De aceea, reclamanta şi-a păstrat calitatea de victimă.
2. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”) parag. 1. Accesul la justiţie. Executarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie considerată ca făcând parte integrantă din procedură, în sensul art. 6. O autoritate naţională nu poate invoca lipsa de resurse materiale pentru a nu respecta o hotărâre judecătorească. Curtea a admis că, în anumite circumstanţe excepţionale, se pot petrece anumite întârzieri în executarea unor hotărâri judecătoreşti, însă acestea nu pot aduce atingere substanţei dreptului de acces la justiţie. În speţă, reclamanta nu a reuşit să execute hotărâri judecătoreşti pentru o lungă perioadă de timp, astfel încât accesul la justiţie pe care l-a avut s-a dovedit a fi inutil. De aceea, există o violare a art. 6 parag. 1.
3. Art. 1 („Protecţia proprietăţii”) din Protocolul nr. 1. Imposibilitatea reclamantei de a obţine executarea hotărârilor definitive din 1997 şi 2000 constituie o atingere a drepturilor sale patrimoniale. Lipsa de resurse financiare şi penuria de locuinţe nu poate justifica o astfel de omisiune, astfel încât există şi o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
← Vodarenska Akciova Spolecnost AS contra Republica Cehă -... | Santambrogio contra Italiei - Asistenţă juridică din oficiu... → |
---|