MATVEYEV/MATVEIEV contra Rusiei - Imposibilitatea de a cere daune morale în urmă anulării condamnării penale în absenţa unor „fapte noi sau recent descoperite”: imposibilitatea cunoaşterii fondului (incompatibilitate ratione materiae)
| Comentarii |
|
Cauza MATVEYEV/MATVEIEV împotriva Rusiei (nr. 26601/02), hotărârea din 3 iulie 2008 [Secţia I]
în fapt
Reclamantul a fost judecat pentru falsificarea unor timbre poştale pre-plătite şi folosirea lor în scopul expedierii gratuite a corespondenţei personale. El a fost condamnat la pedeapsa de doi ani de închisoare, pe care a executat-o. Condamnarea sa a fost ulterior desfiinţată pe calea revizuirii de către instanţa regională, care a constatat că timbrele folosite de reclamant nu erau de fapt valabile potrivit legislaţiei în vigoare la momentul relevant şi nu puteau fi folosite pentru a obţine un profit nelegal. Reclamantul a obţinut daune materiale, dar cererea sa în daune morale a fost respinsă deoarece la acel moment nu existau în legea internă prevederi care să permită introducerea unei astfel de cereri.
în drept
(a) Competenţa ratione temporis: De vreme ce scopul art. 3 din Protocolul nr. 7 era acela de a conferi dreptul la despăgubiri persoanelor condamnate în urma unor erori judiciare în situaţia în care astfel de condamnări erau anulate de către instanţele interne, data relevantă pentru determinarea competenţei ratione temporis a Curţii era data la care condamnarea a fost desfiinţată şi nu data condamnării. Prin urmare, Curtea era competentă în cazul reclamantului, deoarece, deşi fusese condamnat înainte ca Protocolul să intre în vigoare în ceea ce priveşte Rusia, condamnarea sa a fost în lăturată după aceasta.
(b) Aplicabilitate: Conform clarificărilor aduse de Raportul Explicativ al art. 3 din Protocolul nr. 7, natura procedurii folosite pentru a desfiinţa condamnarea era lipsită de importanţă. Raportul explicativ confirma de asemenea faptul că acea prevedere se aplica numai atunci când condamnarea era anulată pe motiv că un fapt nou sau recent descoperit demonstra că a existat o
eroare judiciară, astfel încât nu exista nicio obligaţie de plată a despăgubirii dacă condamnarea a fost anulată sau dacă graţierea a fost acordată pe un alt temei. Condamnarea reclamantului a fost desfiinţată motivat de faptul că timbrele poştale nu mai erau valabile la momentul respectiv şi nu mai puteau fi folosite pentru a obţine un profit nelegal. Din probele administrate, atât reclamantul cât şi instanţa au cunoscut conţinutul listei de preţuri ce indica faptul că timbrele poştale folosite de reclamant nu mai erau valabile. Prin urmare, condamnarea nu a fost anulată ca urmare „a unui fapt nou sau recent descoperit", ci datorită reevaluării de către instanţa regională a probelor administrate în cauză. Rezultă că acele condiţii de aplicabilitate nu au fost respectate.
Concluzie: admiterea excepţiei cu consecinţa neanali-zării fondului (unanimitate).
| ← YUMAK şi SADAK contra Turciei - Obligaţia pentru partidele... | Dumitru şi alţii contra României - Refuzul executării... → |
|---|
