MELTEX LTD contra Armeniei - Art. 35 alin. (3). Competenţa ratione temporis.
| Comentarii |
|
Art. 35 alin. (3). Competenţa ratione temporis - Pretinsa încălcare întemeiată pe o decizie administrativă luată înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei, în timp ce hotărârea definitivă a fost pronunţată ulterior: inadmisibilă.
Cauza MELTEX LTD împotriva Armeniei
(nr. 37780/02), decizia din 27 mai 2008 [Secţia a lll-a]
Reclamantei, o companie de televiziune, i s-a acordat în 1997 o licenţă de emisie pentru cinci ani de către Ministerul Comunicaţiilor. O lege privind televiziunea şi radioul a fost adoptată în 2000, introducând o nouă procedură de obţinere a licenţei şi stabilind competenţa de acordare a licenţelor în favoarea Comisiei Naţionale de Radio şi Televiziune (NTRC). Licenţa reclamantei a fost reînnoită de către comisie înainte ca licitaţia pentru acordarea licenţelor să aibă loc. în 2002 au fost anunţate mai multe licitaţii, inclusiv una pentru frecvenţa care până atunci fusese folosită de reclamantă. Reclamanta şi alte două companii au depus oferte. Pe 2 aprilie 2002, NTRC a anunţat că o altă companie a câştigat licitaţia. Ulterior, furnizarea electricităţii către antena de transmisie a companiei reclamante a fost oprită iar emisia sa a încetat. Reclamanta a încercat fără succes să anuleze în instanţă acea decizie. Ulterior reclamanta a făcut o ofertă pentru altă frecvenţă, dar de fiecare dată i s-a refuzat acordarea licenţei.
Inadmisibilitate: Convenţia a intrat în vigoare în ceea ce priveşte Armenia pe 26 aprilie 2002. Decizia NTRC de a acorda licenţa de emisie altei companii decât companiei reclamante prin respingerea ofertei reclamantei a fost dată pe 2 aprilie 2002. Compania reclamantei a deschis o acţiune în instanţă solicitând anularea acelei decizii. Decizia definitivă a fost luată de Curtea de Casaţie pe 14 iunie 2002, după intrarea în vigoare a Convenţiei în ceea ce priveşte Armenia. Cu toate acestea, oferta făcută de compania reclamantă pentru licenţă a fost refuzată de către NTRC şi nu de o instanţă judecătorească. NTRC a fost singura autoritate învestită cu puterea de a examina oferta făcută de compania reclamantă pentru o licenţă de emisie şi de a decide dacă să acorde sau să refuze o astfel de licenţă. Instanţele interne puteau revizui legalitatea acelei decizii, dar nu puteau examina ofertele şi nici decide cărei companii să i se acorde licenţa. Presupusa ingerinţă în drepturile companiei reclamante, garantate de art. 10, a avut prin urmare loc la data deciziei NTRC, respectiv la 2 aprilie 2002, care precede data intrării în vigoare a Convenţiei în ceea ce priveşte Armenia. Faptul că hotărârea judecătorească definitivă a fost pronunţată după acea dată nu aduce pretinsa ingerinţă în competenţa temporală a Curţii.
în plus, acea decizie privea doar îndreptăţirea de a emite pe frecvenţa 37 şi nu avea semnificaţia unei interdicţii generale. Compania reclamantă nu a fost împiedicată să depună oferte pentru alte frecvenţe disponibile. Faptul că NTRC a respins toate ofertele sale într-o anumită perioadă nu implică faptul că decizia din 2 aprilie 2002 a creat o situaţie continuă. Toate deciziile NTRC privitoare la licitaţiile ulterioare au fost adoptate la anumite date şi au făcut obiectul unei cereri separate adresate Curţii. Decizia NTRC din 2 aprilie 2002 a fost un act instantaneu care, în ciuda efectelor sale în desfăşurare, nu a dus în sine la o situaţie continuă: incompatibilă ratione temporis.
| ← RODlC contra Bosniei şi Herţegovina - Neasigurarea de... | TOMASI contra FRANŢEI — Tratament suferit în timpul unei... → |
|---|
